Prezentul piticilor

În Le Bon Usage, taica Grevisse scrie: “Le présent est le temps de ce qui n’est ni futur, ni passé, c’est-à-dire qu’il convient à la fois pour les faits qui se passent au moment de la parole et pour les faits intemporels (faits habituels; - vérités générales: maximes, proverbes, théorèmes; c’est le présent gnomique).”

Există deci un prezent gnomic, un prezent al spiriduşilor, al zânelor şi al piticilor... Un prezent în care vine Moş Crăciun, în care balaurii sunt tocaţi mărunt, în care Siegfried e aproape-aproape invincibil. Hei, spunea cineva că gramatica e aridă?