O absenţă care invadează tot spaţiul

Katha-Upanişad e un text centrat pe întâlnirea dintre Nachiketas şi Yama, Îngerul Morţii. Nachiketas era fiul unui brahman care dăduse de pomană nişte vaci, gest foarte valorizat în hinduism. Dar Nachiketas râsese de tatăl său – de ce să renunţe la nişte vaci, care oricum nu-i sunt foarte necesare, de ce, dacă vrea să renunţe cu adevărat la ceva, nu caută ceva mare şi care să-i fie cu adevărat drag? Brahmanul îşi jertfeşte deci băiatul, astfel acesta ajunge la Yama, şi-l întreabă despre moarte. Katha-Upanişad este povestea unei discuţii despre viaţă, despre samsara (lanţul metempsihozei) şi despre mokşa (eliberarea).

Zice undeva Yama că există două căi: una duce la Dumnezeu, cealaltă la plăcere. Cine urmează una dintre căi, întoarce spatele celeilalte în mod inevitabil, pentru că între ele este un conflict. Aşadar, asceza, pe care o considerăm îndeobşte o absenţă (să nu, să nu, să nu), împiedică prin simpla ei existenţă tentaţiile. Dacă asceza ocupă tot spaţiul Căii, atunci ea nu este dureroasă, pentru că în toată absenţa asta ceva este, şi acel ceva elimină plăcerea prin propria saturaţie. “Şi nu ne duce pe noi în ispită” – şi nu lăsa asceza noastră să lâncezească, Doamne!