Identitatea băţ a românilor
Lui Emil Cioran i s-a făcut rău de români şi de identitatea lor debilă. A văzut în faţa cu care ieşea neamul său în lume: decadenţă, vegetare şi destin ratat. Atributele identităţii româneşti sunt, în opinia lui, “servitute, resemnare, umilinţă”. A fi român înseamnă a trambala pe mapamond o imagine second hand. Visa voiniceşte că poporul lui ar putea într-o zi, prin cine ştie ce complicată schimbare la faţă, să-şi aroge o identitate tare, plină de “prospeţime biologică” (adică tipică pentru un predator), vitalitate, cruzime, lipsă de scrupule.
Ei bine, felicitări Milică, visul său s-a realizat! Ei, nu chiar aşa cum credeai tu, n-am cucerit pe nimeni, de fapt, nu de capul nostru, dar stai pe pace, suntem alături de cei mai buni şi-i călcăm în picioare pe toţi cei slabi şi inutili. Noua identitate a românilor s-a manifestat întâi prin alianţa cu Hitler, mda, probabil că acolo n-aveam de ales, dar aşa s-a spart gheaţa. Apoi am fost aliaţi cu sovieticii, hm, pe jumătate, pentru că de fapt eram cuceriţi militar, dar trendul s-a instalat, e bine, nu? Azi, gata, suntem aliaţi cu americanii. Băţ, nu? Am făcut Afghanistanul, Iraqul, şi acum ne pregătim să-i facem şi pe perşi, că aşa am văzut într-un film. Cucerim planeta. Nu singuri, după cum ziceam, dar esenţialul e că suntem în mijlocul evenimentelor, hai, Milică, mărturiseşte că te simţi bine să fii român, poţi renunţa la identitatea aia fandosită franceză. Avem pentru tine o identitate solidă, erectă, nemiloasă, vânjoasă, lipsită de scrupule. Băţ Rupem tot.
Azi în Cotidianul, o fătucă pe nume Oana Popescu, a publicat un material. Desigur, pentru asta-s făcute ziarele, ca să scrie fătuci intens alfabetizate câte-n lună şi câte-n Afghanistan, nu? Tanti cucoana a fost acolo, iar la întoarcere a comis textul, după care a înhăţat paralele, cu care probabil a cumpărat o cremă, să se hidrateze după soarele afghan. Tanti cucoana ştie perfect limba română şi mânuieşte abitir regula acordului dintre subiect şi predicat, la ce-ar mai trebuie să cunoască: civilizaţie orientală, istorie, doctrine politice? Fugiţi de-aici, astea-s pentru intelectuali păguboşi, pentru un ziarist epuizarea inteligenţei are loc la diferenţa subtilă dintre sau legat şi s-au dezlegat. Popeasca noastră e regula, nu excepţia. Hai s-o executăm în mod text, cum îi place fătucii...
N-am timpul necesar ca să fac comentariul stilistic al unui text siropos şi care ocoleşte indecent adevăratele probleme ale prezenţei NATO într-o ţară care nu a agresat niciodată, în nici un fel, o ţară a Tratatului. Nu. Voi ochi şi zdrobi strict minciunile grosolane, manipularea pentru gospodine pe care ne-o serveşte autoarea.
“Razboiul din Afganistan a fost deja pierdut, judecind dupa cele trei obiective cu care si-a justificat administratia Bush interventia din 2001: capturarea lui Bin Laden, inlaturarea de la putere a talibanilor, eradicarea productiei de opiu (si, implicit, a principalei surse de venit a teroristilor).” Dragă tanti cucoana, trăim în epoca internetului, eşti la două click-uri de infirmarea minciunii tale. Afirmi tembel că printre scopurile războiului prin care “şi-a justificat administraţia Bush intervenţia din 2001” se numără şi “eradicarea producţiei de opiu”. Ziaristă mică, dar talibanii de la putere eradicaseră producţia de droguri în ţara lor!!!
Martin Jelsma, în International Journal on Drug Policy, volume 16, issue 2, martie 2005, are un articol numit Learning Lessons from the Taliban Opium Ban în care afirmă că în primăvara lui 2001 “eficacitatea interdicţiei cultivării opiumului a fost confirmată dincolo de orice dubiu, şi a uimit comunitatea internaţională în epocă”. Îl citează pe Bernard Frahi, reprezentant al United Nations Office on Drugs and Crime (UNODC), care spune: “Este pentru prima dată când o ţară a decis să elimine dintr-o dată – nu gradual – aceste culturi de pe teritoriul ei.” Recapitulăm: prima oară în istorie (sub regimul Taliban) când o ţară (Afghanistan) a decis să reducă producţia de droguri la 0 (zero).
Câteva paragrafe mai jos, acelaşi Martin Jelsma scrie: “Scurta poveste de succes a controlării drogurilor poate intra în istorie şi ca unul dintre cele mai revoltătoare exemple de criză umanitară agravată conştient sub conducerea ONU.” UNODC a desfăşurat proiecte alternative pentru fermierii afghani, şi a promis talibanilor prin intermediul directorului executiv Pino Arlacchi o recompensă de 250 de milioane de dolari. În septembrie 2000 însă acelaşi Arlacchi a anunţat încheierea tuturor activităţilor UNODC pe teritoriul afghan, deşi talibanii îşi ţinuseră toate promisiunile. Bani ioc. Personalul UNODC a aflat de această decizie de la BBC. Abdel Hamid Akhundzada, preşedintele afghan al Înaltei Comisii Talibane pentru Controlul Drogurilor, spunea: “Am făcut tot ce trebuia făcut, punându-ne oamenii şi fermierii în mari dificultăţi. Aşteptam să fim răsplătiţi pentru acţiunile noastre, dar în loc de asta am fost recompensaţi cu sancţiuni suplimentare.” (Transnational Institute, 2001). 11 septembrie nici nu venise!
Tanti Popescu, puişorule, invazia americano-românească în Afghanistan a însemnat reluarea producţiei de opium într-o ţară care crăpa de foame! Nu trebuie să fii vrăjitor ca să găseşti texte despre aşa ceva pe internet, ajunge să să deschizi o fereastră Google şi să cauţi după stringul “taliban opium”. Dar nu care cumva să ţii morţiş să selectezi pagini în limba română, părerea mea!, că rişti să te opreşti în articole mincinoase...
Ce mai zice fătuca? Citim: “Intrind in Afganistan, Statele Unite si, ulterior, NATO si-au asumat sarcina - care, de fapt, nu le apartinea - de a aduce stabilitate si prosperitate intr-o tara care nu le-a avut niciodata. Iar acum, dupa ce erorile pe care le-au comis le-au scufundat si mai mult, asa cum singure au recunoscut, tot ce pot spera este sa iasa in mod cit de cit onorabil la suprafata.” Trebuie să fii incredibil de ziarist ca să scrii cu alcoolemia blajină că vreun război, nu cel din Afghanistan, unul oarecare, oricare, unul mic de tot, a pornit pentru ca ţara invadată să devină “stabilă” (gogoriţa cu “prosperitatea” e nebunie curată, mă fac că n-o observ). Curat orwelian, coană Popescu!
Ca mulţi ziarişti, cucoana noastră s-a dus la locul faptei şi a scris un material. A numărat câte etaje au clădirile din Kabul, s-a zgâit la maşinile “ultimul răcnet”, a fost cazată la Intercontinental şi a cumpărat detergent dintr-o piaţă cu “preţuri turistice”. Apoi s-a întors şi s-a aşezat la lucru. Dacă ar fi ştiut câte ceva despre talibani şi despre interdicţia coranică pentru tot ce amăgeşte minţile oamenilor (alcool sau droguri – al-khamr), n-ar fi lăsat să-i scape minciuna de mai sus. Dacă ar mai fi ştiut că Afghanistanul fusese producătorul nr 1 de opium, din care se extrage heroina – consumată de care ţări? aud? te pomeneşti că Uniunea Europeană şi USA... – ar fi descoperit una din cauzele intervenţiei intempestive într-o ţară lipsită de petrol... Dar ce să-i faci când reţeta celor mai multe articole este să scrii ce vezi şi doar ce vezi...
Sunt mândru că sunt român! Sunt mândru că cizma noastră apasă pe gâtul iraqienilor şi al afghanilor! Treceţi batalioane române Tibrul, cuceriţi Kabulul, rupeţi Iranul în două!
Ei bine, felicitări Milică, visul său s-a realizat! Ei, nu chiar aşa cum credeai tu, n-am cucerit pe nimeni, de fapt, nu de capul nostru, dar stai pe pace, suntem alături de cei mai buni şi-i călcăm în picioare pe toţi cei slabi şi inutili. Noua identitate a românilor s-a manifestat întâi prin alianţa cu Hitler, mda, probabil că acolo n-aveam de ales, dar aşa s-a spart gheaţa. Apoi am fost aliaţi cu sovieticii, hm, pe jumătate, pentru că de fapt eram cuceriţi militar, dar trendul s-a instalat, e bine, nu? Azi, gata, suntem aliaţi cu americanii. Băţ, nu? Am făcut Afghanistanul, Iraqul, şi acum ne pregătim să-i facem şi pe perşi, că aşa am văzut într-un film. Cucerim planeta. Nu singuri, după cum ziceam, dar esenţialul e că suntem în mijlocul evenimentelor, hai, Milică, mărturiseşte că te simţi bine să fii român, poţi renunţa la identitatea aia fandosită franceză. Avem pentru tine o identitate solidă, erectă, nemiloasă, vânjoasă, lipsită de scrupule. Băţ Rupem tot.
Azi în Cotidianul, o fătucă pe nume Oana Popescu, a publicat un material. Desigur, pentru asta-s făcute ziarele, ca să scrie fătuci intens alfabetizate câte-n lună şi câte-n Afghanistan, nu? Tanti cucoana a fost acolo, iar la întoarcere a comis textul, după care a înhăţat paralele, cu care probabil a cumpărat o cremă, să se hidrateze după soarele afghan. Tanti cucoana ştie perfect limba română şi mânuieşte abitir regula acordului dintre subiect şi predicat, la ce-ar mai trebuie să cunoască: civilizaţie orientală, istorie, doctrine politice? Fugiţi de-aici, astea-s pentru intelectuali păguboşi, pentru un ziarist epuizarea inteligenţei are loc la diferenţa subtilă dintre sau legat şi s-au dezlegat. Popeasca noastră e regula, nu excepţia. Hai s-o executăm în mod text, cum îi place fătucii...
N-am timpul necesar ca să fac comentariul stilistic al unui text siropos şi care ocoleşte indecent adevăratele probleme ale prezenţei NATO într-o ţară care nu a agresat niciodată, în nici un fel, o ţară a Tratatului. Nu. Voi ochi şi zdrobi strict minciunile grosolane, manipularea pentru gospodine pe care ne-o serveşte autoarea.
“Razboiul din Afganistan a fost deja pierdut, judecind dupa cele trei obiective cu care si-a justificat administratia Bush interventia din 2001: capturarea lui Bin Laden, inlaturarea de la putere a talibanilor, eradicarea productiei de opiu (si, implicit, a principalei surse de venit a teroristilor).” Dragă tanti cucoana, trăim în epoca internetului, eşti la două click-uri de infirmarea minciunii tale. Afirmi tembel că printre scopurile războiului prin care “şi-a justificat administraţia Bush intervenţia din 2001” se numără şi “eradicarea producţiei de opiu”. Ziaristă mică, dar talibanii de la putere eradicaseră producţia de droguri în ţara lor!!!
Martin Jelsma, în International Journal on Drug Policy, volume 16, issue 2, martie 2005, are un articol numit Learning Lessons from the Taliban Opium Ban în care afirmă că în primăvara lui 2001 “eficacitatea interdicţiei cultivării opiumului a fost confirmată dincolo de orice dubiu, şi a uimit comunitatea internaţională în epocă”. Îl citează pe Bernard Frahi, reprezentant al United Nations Office on Drugs and Crime (UNODC), care spune: “Este pentru prima dată când o ţară a decis să elimine dintr-o dată – nu gradual – aceste culturi de pe teritoriul ei.” Recapitulăm: prima oară în istorie (sub regimul Taliban) când o ţară (Afghanistan) a decis să reducă producţia de droguri la 0 (zero).
Câteva paragrafe mai jos, acelaşi Martin Jelsma scrie: “Scurta poveste de succes a controlării drogurilor poate intra în istorie şi ca unul dintre cele mai revoltătoare exemple de criză umanitară agravată conştient sub conducerea ONU.” UNODC a desfăşurat proiecte alternative pentru fermierii afghani, şi a promis talibanilor prin intermediul directorului executiv Pino Arlacchi o recompensă de 250 de milioane de dolari. În septembrie 2000 însă acelaşi Arlacchi a anunţat încheierea tuturor activităţilor UNODC pe teritoriul afghan, deşi talibanii îşi ţinuseră toate promisiunile. Bani ioc. Personalul UNODC a aflat de această decizie de la BBC. Abdel Hamid Akhundzada, preşedintele afghan al Înaltei Comisii Talibane pentru Controlul Drogurilor, spunea: “Am făcut tot ce trebuia făcut, punându-ne oamenii şi fermierii în mari dificultăţi. Aşteptam să fim răsplătiţi pentru acţiunile noastre, dar în loc de asta am fost recompensaţi cu sancţiuni suplimentare.” (Transnational Institute, 2001). 11 septembrie nici nu venise!
Tanti Popescu, puişorule, invazia americano-românească în Afghanistan a însemnat reluarea producţiei de opium într-o ţară care crăpa de foame! Nu trebuie să fii vrăjitor ca să găseşti texte despre aşa ceva pe internet, ajunge să să deschizi o fereastră Google şi să cauţi după stringul “taliban opium”. Dar nu care cumva să ţii morţiş să selectezi pagini în limba română, părerea mea!, că rişti să te opreşti în articole mincinoase...
Ce mai zice fătuca? Citim: “Intrind in Afganistan, Statele Unite si, ulterior, NATO si-au asumat sarcina - care, de fapt, nu le apartinea - de a aduce stabilitate si prosperitate intr-o tara care nu le-a avut niciodata. Iar acum, dupa ce erorile pe care le-au comis le-au scufundat si mai mult, asa cum singure au recunoscut, tot ce pot spera este sa iasa in mod cit de cit onorabil la suprafata.” Trebuie să fii incredibil de ziarist ca să scrii cu alcoolemia blajină că vreun război, nu cel din Afghanistan, unul oarecare, oricare, unul mic de tot, a pornit pentru ca ţara invadată să devină “stabilă” (gogoriţa cu “prosperitatea” e nebunie curată, mă fac că n-o observ). Curat orwelian, coană Popescu!
Ca mulţi ziarişti, cucoana noastră s-a dus la locul faptei şi a scris un material. A numărat câte etaje au clădirile din Kabul, s-a zgâit la maşinile “ultimul răcnet”, a fost cazată la Intercontinental şi a cumpărat detergent dintr-o piaţă cu “preţuri turistice”. Apoi s-a întors şi s-a aşezat la lucru. Dacă ar fi ştiut câte ceva despre talibani şi despre interdicţia coranică pentru tot ce amăgeşte minţile oamenilor (alcool sau droguri – al-khamr), n-ar fi lăsat să-i scape minciuna de mai sus. Dacă ar mai fi ştiut că Afghanistanul fusese producătorul nr 1 de opium, din care se extrage heroina – consumată de care ţări? aud? te pomeneşti că Uniunea Europeană şi USA... – ar fi descoperit una din cauzele intervenţiei intempestive într-o ţară lipsită de petrol... Dar ce să-i faci când reţeta celor mai multe articole este să scrii ce vezi şi doar ce vezi...
Sunt mândru că sunt român! Sunt mândru că cizma noastră apasă pe gâtul iraqienilor şi al afghanilor! Treceţi batalioane române Tibrul, cuceriţi Kabulul, rupeţi Iranul în două!
Etichete:
Nervi pe bigudiuri
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu