duminică, 28 octombrie 2007

Arta de a deveni poliglot în lecţii de 1000 de minute

Am cunoscut mulţi poligloţi, şi nu-mi fac din asta un merit, învârtindu-mă printre ei aşa cum medicul are o grămadă de prieteni doctori sau bolnavi, poliţistul - infractori sau copoi, şi omul politic - canalii sau curve... Doi dintre ei merită o atenţie specială, aşa că îi voi evoca în acest text.

Primul, nu neapărat într-o ordine cronologică a preferinţelor, este profesorul meu de lingvistică din primul an de Litere iaşiote, Eugen Munteanu, probabil cel mai bun latinist al României de azi, traducătorul tratatului De dialectica al Fericitului Augustin. Tipul savantului julesvernien, cei din anii mai mari povesteau ce surpriză avuseseră cândva când ajunsese în amfiteatru în pijamale sub pardesiu, nu ştiu dacă era chiar adevărat sau doar i se potrivea teribil anecdota, pot spune că era o încântare de om zăpăcit şi absorbit de studiul căruia i se dedicase aproape fără rest.

Într-un seminar pe care l-a ţinut el însuşi, profesorul Munteanu ne-a spus, spre uimirea noastră de boboci franţuziţi, germanişti, anglofoni şi mai ştiu eu de care soi care mai de care plin de sine, că a învăţa o limbă străină e un lucru cât se poate de firesc, care cere tot atâtea precauţii şi efort cât un salt în piscină de pe trambulina mica, implicând chiar mai puţine riscuri. Pentru cineva care ştie deja 3-4 limbi este suficient să parcurgă o gramatică, după care poate pune mâna liniştit pe o carte în noua limbă şi s-o lectureze cu ajutorul unui dicţionar. Atât. Ştia savantul la vremea aceea franceză, spaniolă, italiană, engleză, germană, portugheză, plus latină şi greacă veche (fireşte!), la care se adăugau limbile nordice: norvegiană, suedeză, daneză. Şi cine ştie unde va fi ajuns acum profesorul, căci de când am terminat eu anul I a trecut ceva amar de vreme, şi nu-l văd să se fi oprit cu una cu două (limbi străine). Mai spusese în amfiteatru, şi-am ţinut bine minte şi respectat limita universitarului, că de vorbit nu se poate mai mult de 2-3 limbi, restul putându-se după metoda şi experienţa lui citi, necum altfel.

Eugen Munteanu, universitar fin cu gusturi alese, nu-l cunoscuse însă pe bijutierul Mahmut, şi dacă n-aş fi avut şansa să-i fiu în preajmă vreme de câteva luni aş fi crezut şi eu la rândul meu că limbile se învaţă din gramatici şi dicţionare, că pot fi citite dar nu prea vorbite. Numai că eu l-am întâlnit pe turcul meu, şi de la el ştiu cu totul altele. Mahmut venea de undeva dintr-un oraş al Antaliei al cărui nume îmi scapă, dintr-o familie cu bijutieri la cel puţin a treia generaţie (număra caratele diamantelor fără să-şi pună lupa la ochi dar cred că avea şi ochii foarte buni pentru performanţa asta), care-l trimisese după ce făcuse opt clase să se facă hamal la Istambul, să înveţe să preţuiască banul făcut din greu. Acolo a cărat bagaje, a muncit la patron şapte zile din şapte, s-a zbătut pentru supravieţuire deşi familia lui vindea chintale de aur, şi a învăţat româneşte, bulgăreşte, poloneză, ruseşte şi ungureşte. Ştia încă din copilărie kurdă şi arabă la un nivel care-i permitea să converseze cu nativii acestor două idiomuri la telefon (şi oricine ştie că adevărata probă de foc a conversaţiei e tocmai la telefon, unde nu poţi să te agăţi de buzele celui ce vorbeşte, sunt doar timpanul tău şi sunetele pe care le poţi percepe).

Efendi Mahmut, când m-a văzut prima dată cu o carte de limba turcă a avut una din marile uimiri ale vieţii lui, soldată cu un râs mânzeşte: “Asta-i ca la şcoală!” Niciodată nu-i trecuse prin cap că limbile s-ar putea învăţa şi aşa, cu exerciţii şi vocabular şcolăresc. Cât despre citit, citea Coranul, dincolo de care nu-l mai interesau decât scriptele contabile ale negoţului lui, aşa că nu-şi încărcase viaţa cu dicţionare şi alte asemenea.

De atunci, de fiecare dată când mă gândesc la excelenţa în materie de limbi străine, stau indecis între savantul Eugen Munteanu şi bijutierul Mahmut, îndrăgindu-i deopotrivă pe amândoi şi neuitând ce am învăţat de la fiecare în parte.

9 comentarii :

  1. porki spunea...

    "IstaMbul"??

  2. Radu Iliescu spunea...

    Lasa-ma sa ma gandesc... Constantinopole? :-)

  3. ovidiu spunea...

    atentie mare Radule, suntem cu ochii pe F I E C A R E litera ce o scrii sau nu o scrii, si vezi bine ca nu iertam nimic. urmeaza sa ne luam si de semnele de punctuatie, acolo sa vezi tu... :))
    daca in spirit nu avem ce comenta, ne luam de litera
    doar sa te prindem cumva la'nghesuiala... :D

  4. Radu Iliescu spunea...

    Aaaa, pai daca asa rai v-ati facut, bre cetitorilor, atunci o sa aveti recolta zdravana, pentru caci eu greseste tare multi :-)

  5. 3M-inator spunea...

    Dar până la urmă există şi o metodă de compromis pentru a deveni poliglot? Ceva între a fi hamal şi a veni în pijama la (s)cursuri...
    Şi de la câte limbi străine vorbite eşti poliglot?
    De fapt, taaaare mulţi nu-s prea bine în stare să vorbească nici măcar limba maternă cum se cuvine!
    N.A. - Cum se cuvine? După nişte standarde ale Academiei dictate de fizicieni şi alţii?

  6. Anonim spunea...

    As fi dorit si eu sa invat mai multe limbi dar pina la urma am renuntat la a deveni poliglot gindindu-ma ca e mai bine sa stii macar doua limbi si cit de cit bine decit multe si fara a le aprofunda!!!
    Tu se pare ca ai devenit poliglot, n'est-ce pas???

  7. Radu Iliescu spunea...

    Draga 3-Minator,

    cred ca metoda de compromis este aceea de a duce bagaje in Ista(m/n)bul imbracat in pijamale :-)

    Nu stiu de la cate limbi in sus esti poliglot, dar presupun cu bunul simt artimetic care nu m-a parasit ca doua sunt bune pentru inceput. De exemplu, limba romana si limba moldoveneasca-de-peste-prut. :-)

  8. Radu Iliescu spunea...

    Draga Anonimule,

    sper ca la ora la care ai scris comentariul pe blogul meu nu erai deja mort. Pentru ca, dupa cum bine se stie, a invata limbi straine este o abilitate rezervata celor aflati inca, desi reversibil, in viata.

    Daca esti insa viu, dupa cum sper, fara insa sa prefer aceasta stare celeilalte, poti inca reveni asupra deciziei tale, si poti deveni poliglot.

    Personal tin sa te asigur ca primele 3-4 limbi sunt mai greu de invatat. Dupa care totul devine extrem de facil.

    Partea proasta este insa ca nu vei sti niciuna dintre ele "bine". Adica nu te vei simti in toate la fel. Competentele vor fi foarte diferite, in unele te vei simti ca acasa, pe altele te vei multumi sa le descifrezi. Dar nimeni nu e perfect, nu-i asa?

  9. gabrielailies spunea...

    cred ca fiecare are propriul sistem si propria viziune in ce priveste invatarea limbilor straine. Eu am invatat engleza, franceza, italiana. Anul trecut am fost in Germania si era neaparat nevoie sa conversez in germana. Pana atunci am crezut ca e o limba foarte dificila. Dar am invatat-o repede. Dupa carte, cu gramatica si cu ajutorul unor prieteni nemti. Asa ca, in primul rand tine de vointa, apoi de inclinatie spre invatarea limbilor straine. Imi amintesc ca am facut franceza din clasa I-a pana cand am terminat liceul. Si aveam colege care nu stiau formula o propozitie in franceza.

Google