miercuri, 17 octombrie 2007

Instrumente şi proteze

Trei dintre unchii mei au fost tâmplari. Doi dintre ei au avut ateliere de tăiat şi comercializat sticla. Fiecare şi-a făcut câteva rânduri de case, de la fundaţie şi până la instalaţia electrică. Au făcut parte, în perioada comunistă, din categoria rară a micilor meşteşugari care aveau voie să deţină propriile ateliere, pentru care Statul le percepea un impozit fix, în schimbul libertăţii nestingherite de a desfăşura activităţi lucrative.

Când eram copil, mă impresiona faptul că nu locuiau la bloc, ci la marginea oraşului, în locuri cu case şi grădini mare, unde oamenii ţineau încă animale şi aveau pomi. Azi însă, dacă stau şi mă gândesc, cel mai mult ma uimeşte o abilitate pe care, chiar dacă nu în aceeaşi proporţie, o aveau cu toţii: aceea de a evalua dimensiunile fără să se slujească de metrul de tâmplărie, "din ochi". Toţi trei puteau spune cu o toleranţă de 2-3 milimetri care sunt dimensiunile unui obiect, dacă niciuna dintre ele nu exceda 55 de centimetri. Unul dintre ei ştia din ochi să-ţi zică numărul de milimetri, dacă evaluarea se oprea undeva pe la 17 centimetri cu totul. Aveau ateliere mari, în care uscau cheresteaua şi îmbinau mobila, dar în care cea mai complicată sculă era circulara cu care debitau buştenii sau tăiau scândura de-a lungul. Au folosit toată viaţa instrumente care azi ar fi considerate rudimentare şi dispreţuite, iar când au ajuns în România aparatele complicate de azi doi erau prea bătrâni şi unul prea mort ca să aibă tragere de inimă pentru ele. Unchii mei s-au petrecut într-o lume în care meşterul nu rata nici un unghi drept şi nu monta uşile unui dulap una mai sus şi cealaltă mai jos, şi au făcut cu toţii avere bucurându-se de zilele în care peştii erau mici dar mulţi ca şi de cele în care veneau mari şi rari.

Zilele trecute am fost într-un supermarket. Mi-aş fi luat un storcător de citrice. M-am oprit în faţa unui robot de bucătărie, când vânzătoarea m-a întrebat dacă mă poate ajuta cu ceva. Am pus-o să-mi explice cam ce face o chestie din asta. Păi cică toacă, lustruieşte, amestecă, zornăie şi apoi împrăştie artistic. Aha, zic. Şi de ce ăsta costă n lei în vreme ce ăsta tocmai ţ lei? Păi, cel de ţ lei toacă trei tone de frunze de salcâm pe minut, adică mult mai mult decât e foarte mult la cel de n lei. Aha, mai zic. Păi, eu nu gătesc pentru armata română, deci nu iau. N-am vrut să-i buşesc targhetul de vânzări, dar eu, când îmi propun să fac frişcă pentru tort folosesc zbanghina aia de-i zice tel, când fac maioneză tot cu telul mă joc, şi când amestec pentru clătite (aţi ghicit!), tot la biceps rotopercutez telul în compoziţia formată din ouă, făină, lapte, unt, esenţă de rom şi puţină sare.

Dar ceva tot am înţeles eu acolo în faţa monstrului acela de ţ lei: aveam în faţa mea o proteză. O prelungire monstruoasă a unui corp care trebuia, înainte de a o achiziţiona, să admită resemnat că fără ea e handicapat. Mi se propunea achiziţionarea unui pseudopod multifuncţional, hiper-rentabil şi ultra-eficace. M-am cutremurat. N-am cumpărat nici măcar un tel de rezervă, pentru situaţiile în care l-aş pierde pe cel pe care-l am deja. La ce bun? Pot bate frişca şi cu o furculiţă. Odată, în studenţie, am folosit pentru asta un creion, am muncit ceva mai mult, dar rezultatul a fost pasabil. Ştiu, o să-mi spuneţi, cu protezele se câştigă timp. Veşnica amăgire a tehnicii e promisiunea restituirii temporalităţii. Nu, mulţumesc, eu deja am pus deoparte o cutie de timp: nu voi învăţa niciodată cum se foloseşte un robot de bucătărie!

11 comentarii :

  1. krossfire spunea...

    Imi pare sincer rau ca nu mai pot citi in mod constant blogul asta - time pressure :(

  2. Ştefan Muşat spunea...

    Câteva observaţii:
    - clătitele ies mult mai straşnice cu esenţă de vanilie
    - nenea Krossfire, fă-ţi timp :)
    - nu o să înţeleg de ce am avea nevoie de extra-time, de vreme ce oricum el este consumat, de cele mai multe ori, cu nişte ocupaţii fără urmări benefice pentru noi

  3. machiavellian spunea...

    Radu, faci confuzii. I-ai mentionat unchii tai tamplari care aproximau foarte bine lungimi date. Pai, domnul meu, asta este doar o hiperspecializare, asta au facut toata viata. Sa-ti spun de chimista de laborator clinic care iti spunea foarte exact concentratia unei solutii doar uitandu-se la intensitatea culorii (in chimia fizica exista o ecuatie care leaga intensitatea culorii de concentratie si masuratorile se fac numai cu aparate)? Sau sa-ti spun de farmacistele de 50 de ani care iti cantaresc probe de 2 grame din ochi, cu o eroare de maxim +/- 20 de miligrame?

    Si, a propos, daca tot esti atat de mult impotriva protezelor, spune-le unchilor tai sa nu mai foloseasca fierastraie. Si nici tu sa nu mai folosesti creioane sau alte unelte pentru batut ouale. De ce ti-a dat Dumnezeu maini?

  4. Anonim spunea...

    cand o face vaca alterata genetic, direct frisca iar gaina altoita cu floarea soarelui va scoate direct maioneza, atunci sa vezi, Radule, cum o sa duci dorul nevinovatului robotel de bucatarie ;)

  5. Radu Iliescu spunea...

    Nenea machiavellianu', mai usor cu comentariile ca-mi strici somnul la noapte :-)))))

    Dragule, stai stramb si judeca drept. Textul se numeste "instrumente si proteze". Dupa cum ai putut observa, n-am transat in mod definitiv unde se termina 'strumentu' si unde incepe proteza. Dar am sugerat, si e imposibil sa nu fi prins ideea, ca un instrument ramane intr-un stadiu rudimentar, axat pe rezolvarea unei probleme, in vreme ce proteza e pletorica si redundanta, capabila in teorie sa rezolve o problema la cub, dar in practica antrenand aparitia unor noi probleme.

    Ca sa fim mai plastici, sa ne imaginam ca un apicultor intra intr-o stupina in care se afla o subspecie de albine ceva mai agresive. Are de ales intre a folosi un instrument si o proteza. Daca vrea prima optiune, va folosi un afumator. Daca doreste pe cea de-a doua, are la dispozitie un aruncator de flacari. Ambele, dupa cum iti poti imagina, linistesc albinele. Doar ca unul le linisteste pe veci :-)

    Iar cel cu confuzia esti totusi tu. Si asta pentru ca nu stii ca instrumentul e suficient de discret pentru a permite omului dezvoltarea unor capacitati proprii, in vreme ce proteza handicapeaza omul, anulandu-i cu totul orice disponibilitate. Pune mana si reflecteaza, se prea poate ca ceea ce spui tu despre laboratorul clinic si despre farmacie sa nu fie invocarea unor proteze, ci a unor instrumente. Caz in care noi chiar nu ne contrazicem.

    Iarasi, daca pledez pentru ceva, nu pledez pentru "reintoarcerea la natura", ci avertizez asupra invaziei protezelor. Noa?

  6. Radu Iliescu spunea...

    Draga anonimule,

    sunt convins ca este posibil ca intr-o zi vaca sa produca de-a gata camembertu', iar gainile shic sa faca oua patrate, asa, de sanchi. Toate fac parte din logica mai-raului...

  7. Anonim spunea...

    banuiam eu ca teoria alegerii "raului celui mai mic" nu sta in picioare, dar nu stiu de unde sa incep explicatia.

  8. LucianV spunea...

    Dar nu crezi că circulara cu care debitau buştenii unchii tăi era pentru omul de atunci echivalentul a unui storcător de azi? Nu mă refer la utilizare, ci la modul în care este perceput.
    Şi, în plus, ce te faci dacă lucrezi într-o fabrică de sucuri naturale (presupunând că ar exista aşa ceva) şi ai o cantitate mare de fructe care trebuie stoarse? Foloseşte un robot sau un creion?

  9. Radu Iliescu spunea...

    Intrebarea ta, Lucian, n-are nici un sens. Important nu este ce ma fac daca lucrez intr-o fabrica de sucuri naturale, cum la fel, nu este important daca sunt blonda, sau lucrez in spatiul cosmic, sau detest mandarinele.

    Important cu adevarat este daca fac diferenta dintre instrumente si proteze. Noa?

  10. LucianV spunea...

    Ce nu ai priceput tu este că fiecare înţelege în modul său personal, trecând prin filtrul său. O sferă poate fi privita ca fiind un cerc sau ca fiind reprezentarea pământului.
    Ce nu ai înţeles tu este că unii pot vedea altfel lucrurile decât tine. Pentru mine are un sens întrebarea. Nu pot să înţeleg plăcerea ta de a-i face pe ceilalţi, în mod indirect, proşti. Dacă tu o ţii numai pe punctul tău de vedere, înseamnă că tot degeaba..În fine.
    Numai bine de aici încolo!

  11. Radu Iliescu spunea...

    Iar ceea ce nu intelegi tu, draga Lucian, cedand unei pseudo-idei postmoderne de mare "autoritate", este ca indiferent daca Gica va vedea in sfera un cerc pentru majorete, sau daca Gion va vedea in sfera un cub, sfera va ramane sfera.

    Altfel spus, draga Lucian, exista o autoritate a adevarului care nu poate fi lezata nici de Gica, nici de Gion, iar daca cei doi nu o sesizeaza in ceea ce are ea eliberator, si nu opresiv, e strict problema lor, cu care adevarul nu se incurca si nu se incarca.

    Stiu, ideea ca fiecare vede lucrurile din unghiul lui e de mare "pret" in zilele noastre. Si sunt dispus sa acord concesii in ceea ce priveste gusturile culinare, sau ora de culcare, sau directia de plimbare in curtea scolii. Adica in tot ceea ce este prin firea lucrurilor contingent si de minima importanta.

    Insa in postul despre "Instrumente si proteze" subiectul e departe de a fi strict contingent, iar perspectiva nu era una relativa. Imi pare rau daca te-ai simtit putin "prost", pentru ca la urma urmei, in ciuda exprimarii impersonale, era vorba despre sentimentele tale. Nici un moment nu am crezut ca vorbesti in numele unui grup de oameni ai muncii. Si de aceea iti atrag atentia, cu respect si prietenie, ca exista lucruri pe lumea asta a caror aprobare tine strict de capacitatea celui pus in contact cu ele de a le intelege, in vreme ce respingerea tine de o inadecvare intre lucrurile respective si persoana. Aceste lucruri se numesc generic "metafizica".

Google