duminică, 23 septembrie 2007

The American Dream

Există în chiar şi în newspeak o ironie imposibil de evitat. Un avertisment pentru cei care nu sunt dispuşi să se îmbete cu apă rece. Visul american: trebuie să adormi, să abdici de la realitate, ca să-l ai. Te trezeşti, dacă vreodată!, inevitabil cu mâna goală. Principala trăsătură a visului american este paralelismul lui cu Realitatea.

În America religia a devenit un efect special: reprezentările Christului făcute de mormoni seamănă cu Björn Borg. Teologia telepastorilor neoprotestanţi este negarea funcţiei intelectuale în favoarea unei nevroze pseudo-mistice. Singurul miracol american este cel al obscenităţii: disponibilitate totală, transparenţă a tuturor funcţiilor.

Marshall McLuhan: “Europenii se întorc acasă pentru a-şi regăsi viaţa privată şi ies pentru a fi în comunitate. Pentru americani este pe dos. Ei ies pentru a sta în privat şi sunt în comunitate de-abia întorşi în casă. Într-un cămin american uşile sunt deschise, copiii îi conduc pe toţi, îndeosebi pe tata, care nu e altceva decât o bonă deghizată. Rezultatul e că automobilul este elementul privat cel mai privilegiat al vieţii americane.”

Americanii au inventat o societate în epură, spectrală, asemeni tridimensionalităţilor pe care Picasso le-a expus în picturile lui bidimensionale. Acolo unde dispare misterul, acolo unde nu există nici o limitare spaţiul este invadat de tristeţea nesaţului. Undeva Baudrillard spune: “În America, locul care are cele mai multe în comun cu realitatea este Disneyland.”

2 comentarii :

  1. machiavellian spunea...

    Teleevanghelistii au ajuns un fel de psihologi online. Sau psihiatrii, depinde dupa caz.

    Sincer, nu cred ca suntem nici noi, ca europeni (sau altceva) departe de asta.

  2. cropcircles spunea...

    Daca nu ma insel, am auzit chestia asta in "Life Is Worth Losing" a lui George Carlin. Si pana la sfarsit numai ideea asta a alimentat-o. Recomand, surprinde bine niste aspecte ale visului american pe care il crezi numai daca dormi.

Google