marți, 28 august 2007

Fotbaliatorii mă iubeşte toţi

Azi, uitându-mă la traficul înregistrat de onor blogul care este, văz că dă să se dea de trei ori peste cap, nu atât calitativ cât cantitativ. Dezvoltând natura problemei, constat cu surpriz în voce şi-n simţiri că toţi tabără dinspre Fotball Manager Romania. Probabil că sunt crizaţi care mai de care de un panseu numerizat de mine aici, cel cu Dimensiunea intelectuală a fotbalului.

Ok, hai să mai punem puţin gaz pe foc. Fotbalul este promovat în societatea (post)modernă pentru ca oamenii să nu aibă vreme şi curiozitate faţă de lucrurile care cu adevărat contează. Cel care a spus asta, Noam Chomsky, a făcut referire la viaţa politică mondială. Dacă oamenii s-ar interesa sincer şi competent de acest subiect, folosind măcar un sfert din pasiunea şi sârguinţa pe care le pun în tribune, atunci n-ar mai fi aşa de uşor de manipulat, n-ar accepta atât de nătâng minciunile din mass-media, ar ieşi mai uşor în stradă şi i-ar lua la rost pe cei care au primit voturile lor.

În ce mă priveşte, cred că mai mult decât politicul contează studiul şi practica religiei. Dacă în loc să meargă la meci oamenii ar merge la biserică, dacă în loc să citească sportul i-ar citi pe Sfinţii Părinţi, dacă în loc să fugă după autografe ar căuta să respire aerul din preajma sfinţilor noştri pierduţi prin mănăstiri şi schituri, lumea în care trăim ar fi cu mult mai bună.

Într-un punct sunt însă deacord cu vizitatorii mei scandalizaţi: fotbalul e o chestie dată dracului!

P.S. Ca să văd ce zice nenea ăia acolo pe forumul ăla al lor, trebuie să mă loghez, adică alt pseudonim, altă parolă, altă distracţie. Mi-e prea lene ca să pot aşa ceva. Îmi zice şi mie cineva despre ce este vorba? Dar pe scurt, că nu fac procesul etapei nimănui...

2 comentarii :

  1. Muşat Ştefan spunea...

    Dragă domnule Iliescu,

    Ţin să vă informez că eu sunt responsabil de traficul dumneavoastră înzecit, via Football Manager Romania, prin simplul fapt că de câteva ori am postat link-uri către blog, deoarece articolele “care este” se potriveau diferitelor discuţii care au avut loc pe forum. Arareori s-a întâmplat ca cineva să se crizeze, de multe ori intervenţiile mele, prin blogul pe care îl menţineţi, rămânând fără nici o reacţie.

    Cred că Noam Chomsky are dreptate, cu obiecţia că interesul crescut pentru fotbal nu exclude şi o privire critică şi atentă asupra fenomenului politic. Aici e nevoie de o adăugire: exista prejudecata că un privitor de fotbal este un tip frustrat, dominat de pasiuni primare, care se manifestă barbar pe stadion şi în afara lui. Ori acest tip este predominant în spaţiul nostru şi posibil şi în afară, dar tocmai ridicarea lui la rangul de privitor şi spectator standard defavorizează şi celelalte tipuri existente de spectatori, atraşi de fotbal doar din punctul de vedere al sportului în sine şi al celor 90 de minute de pe gazon. Cred cu tărie că un pasionat de fotbal, la modul civilizat şi decent, poate la fel de bine să fie atent şi la fenomenul politic şi să poată reacţiona atunci când situaţia o cere. Iar în ceea ce priveşte fmro, vă asigur că cei mai mulţi dintre noi suntem entuziasmaţi în aproape egală măsură şi de fotbal cât şi de politică. Cât de pricepuţi, asta să judece alţii.

    În ceea ce priveşte relaţia omului cu divinul şi cu manifestările acestuia, nu pot fi decât de acord cu dumneavoastră. Pe de altă parte, sunt convins că dacă în fiecare lucru se regăseşte dreaptă măsură, fie că este el lumesc sau ne-lumesc, atunci pacea interioară şi, probabil, mântuirea ar fi mai aproape. Dar dreaptă măsură şi echilibrul sunt calităţi care se dobândesc greu, mai ales în vremurile de astăzi. Nu ştiu dacă pasiunea pentru fotbal umbreşte calea mirenilor către biserică cât şi faptele nu tocmai curate ale unor preoţi din zilele noastre au contribuit la apucăturile inumane ale multora dintre semenii noştri. Tocmai de aceea o dezbatere publică de anvergură despre rolul BOR şi implicit a preoţilor, în viaţa socială a omului de rând, ar fi cât se poate de binevenită.

    Despre forum nu sunt foarte multe de zis. Se întâmpla ca acum ceva ani o mână de oameni să joace un joc (http://www.sigames.com/fm/). După care s-au gândit că un forum şi un site ar fi binevenite şi pentru ceilalţi pasionaţi, iar acum s-a ajuns la o chestie destul de mare, frecventată destul de des, ţinută în viaţă doar de prieteniile dintre membrii vechi care s-au înfiripat de-a lungul anilor. Este aproape o regulă nescrisă că au voie în acest spaţiu doar cei care se pricep cât de cât la fotbal şi ştiu să dialogheze, din toate punctele de vedere, cu ceilalţi forumişti. Din păcate, avalanşa de useri noi care nu sunt în stare să respecte una din cele două reguli de mai sus a transformat fmro într-un soi de cerc aparent exclusivist. Ca fapt divers, fotbalul de multe ori este secundar faţă de alte probleme/discuţii în această mică societate virtuală. V-aş putea spune mai multe, dar bănuiesc că limitele şi răbdarea dumneavoastră se împuţinează, prin urmare vă urez o seară plăcută.

  2. Radu Iliescu spunea...

    Dragă Muşat Ştefan,

    Dacă tu eşti “di vină”, atunci totul e în regulă. Cât priveşte eventuala crizare a forumiştilor de pe Fotball Manager Romania, era o supoziţie care nici nu mă înfierbânta, nici nu mă răcea, subsemnatul renunţând de mult să încerce modificarea unor lucruri cu totul exterioare lui.

    În privinţa excepţiilor la comentariile lui Noam Chomsky, te cred şi nici măcar nu eşti singurul. Prietenul meu cel mai bun, tovarăşul meu cel mai apropiat, este nu doar vorbitor curent a trei limbi străine, nu doar o inteligenţă solidă şi imbatabila, nu doar un om cu care partajez un bagaj cultural solid (uitându-mă de la distanţă la ceea ce ştie şi mânuieşte el cu abilitate, fără ca eu să-l pot atinge nici pe departe), ci şi... microbist. Deci senpoate. Sigur că se poate. Tu poţi. Poate şi prietenul, tovarăşul meu de care sunt ataşat prin legături de fraternitate ce nu pot fi descrise.

    Şi să ştii că sunt supărat pe voi, Muşatinule. Pentru că de-alde voi, deştepţii, multilateralii, cauţionaţi o iluzie care pentru marea masă nu funcţionează. Şi anume iluzia adaptării la complexitatea lumii. În urmă cu ceva vreme am constatat că omul nu poate suporta complexitatea decât până la un prag. Şi asta, cu sacrificii pe care nici el nu le bănuieşte. Dincolo de acel prag intervine suferinţa. Difuză, apoi acută, atroce. Dar acesta este subiectul unui text pe care încă nu l-am abordat...

    Nu cred, nu te urmăresc cu ideea unei dezbateri privitoare la rolul preoţilor în societatea contemporană. Mântuirea creştină vine prin preoţi şi ierarhia Bisericii. Ei au “puterile cheilor”, ei leagă şi dezleagă. Ei administrează Sfintele Taine. Nu cred în dispute. Nu cred prea tare nici în dezbateri, rareori reuşesc, partenerii sunt prea diferiţi, şi foarte puţin au cinstea necesară ca să recunoască unde greşesc. Iar unde este cinste lipsesc, vai, mecanismele intelectuale care să detecteze eroarea. A apus vremea în care un Bernard de Clairvaux participa alături de doctori în teologie la analizarea unor teze susţinute la Sorbona.

    Ţi-am citit comentariul chiar în noaptea în care l-ai trimis, cu plăcere, ca toate comentariile pe care le-ai lăsat până acum aici. Scuză-mă, te rog, că nu ţi-am răspuns imediat.

    Toate cele bune,
    Radu Iliescu

Google