Despre lectura cu voce tare şi lectura în gând

Despre lectura cu voce tare si lectura muta ar fi cate ceva de zis. Prima urmeaza ritmul firesc al omului, biologic. Mintea e cu mult mai rapida, merge "ca vantul si ca gandul", cum bine spun basmele romanesti, dar cine poate jura ca nu ameteste la viteza asta? Calugarii ortodocsi citesc Psaltirea cu voce murmurata, tot asa isi fac si canoanele in chilie. Pentru ca rugaciunea nu are nevoie de viteza, ci de constienta si de participare trup si suflet. Musulmanii
continua si azi sa lectureze Coranul cu voce tare dupa tipicuri de lectura vechi de sute de ani (vreo 7 la numar, tipicurile), si nu in gand. Coranul nu e meniu de restaurant. Viteza mintii nu e potrivita pentru textul sacru, mintea e vehicul pacatos, aluneca fara sa avertizeze, iar Calea e ingusta...

Lectura orala e in mod paradoxal... scriere. Un text citit cu voce tare te locuieste pana la urma, devii receptacul (a propos, Logos inseamna in greaca veche si "ciubar", "vas"). Mult timp textele sacre au circulat exclusiv oral, si asa si trebuia sa fie, pentru ca cei care le stiau, si le stiau pentru ca le ZICEAU, erau pergamentele acestor texte. Din acest punct de vedere este absolut ridicola nelinistea formulata de unii cercetatori la adresa decalajului dintre Revelatii si scrierea lor. Ceea ce merita trebuie citit cu ochii si cu buzele.

Altfel, in rest, mizeriile lumesti merita parcurse in viteza. Tehnicile de lectura rapida s-au inventat pentru... postmodernisme dintr-astea de-ale noastre, cu care nu ne omoram timpul, dar ni-l torturam la sigur. 400-600 de pagini pe zi? De ce nu. Se poate si mai mult, cred. Dar nu mai e vorba decat de... informatie. Cutare a zis ca e mai bine asa. Da' cutare a zis invers. Amandoi erau niste prosti, pen' ca abia cutarescu stia... ceva. Mai conteaza ce? Ba, toti aveau dreptate, ceea ce revine la a spune ca toti erau niste tampiti... Pentru din astea lectura in gand este, desigur, singura solutie. N-as vrea sa ma locuiasca ineptiile ultimelor sute de ani...