Plombarea cu cuvinte

Totul se petrece ca si cum pliurile lumii s-ar umple din ce în ce mai tare cu cuvinte. Drepturile sunt în curs de disparitie acolo unde se vorbeste cel mai tare de drepturile omului. Esenta însãsi a democratiei (în caz cã a existat asa ceva) este pervertitã acolo unde acest mod de organizare e transmutat în valoare de referintã si trop retoric recurent. Este maximã conditionarea individului si a socialului exact acolo unde se vorbeste mai mult de libertate.

Acolo unde un lucru existã si functioneazã, nimãnui nu-i trece prin cap sã vorbeascã cu obstinatie despre el – cui îi arde sã verbalizeze despre un organ care îsi face bine treaba? Dimpotrivã, nefericitul cãruia i s-au amputat picioarele e trecut tot timpul de furnicãturi în talpã, si le analizeazã cu argutii subtile în prezenta cui stã sã-l asculte. Golurile modernitãtii se umplu cu discursuri autoreflexive.