Revoluţia sexuală a dat plisc

Într-un interviu acordat lui Dominique Simonnet, nenea Pascal Bruckner mărturisea dezolat că revoluţia sexuală începută în ’68 în umbra dictonului “Să trăim fără timpi morţi, să ne bucurăm fără limite” n-a ajuns acolo unde sperau iniţiatorii, adică la o sexualitate la cheie (bănuiesc eu, se aşteptau să învârtă cheia şi în patru secunde să te azvârle din orgasm direct în erbeguri, sau cam aşa ceva). De fapt, concluziona tâmp-candid de-acum moşul Bruckner că istoria speciei începe cu fiecare bărbat şi cu fiecare femeie. Păi da.

Deunăzi, eram într-o clasă de-a cincea şi ţineam morţiş să le predau Le corps humain. Un desen înfăţişând ceea ce am putea decoda drept o fată în costum de baie, înconjurată de avertismente gen l’œil/les yeux, l’oreille, le nez, le cou, les jambes şi alte alea-alea îmi servea drept material didactic. Acum nu săriţi din scaune, nici gând să fie vreo poză cu iz vag erotic, doar o scălâmbăială humanoidă unde se distingea uşor prezenţa membrelor superioare adunate în jurul unei cărţi şi a membrelor inferioare împrăştiate pe un cearceaf, başca alte elemente contingente strict necesare. Nimic erotic, cum am precizat.

Nimic erotic pentru mine, şi probabil că pentru tine dacă eşti cât de cât trecut prin viaţă. Pentru că un pitic mă întreabă cum se spune, dom’ profesor, la sâni. N-am pus întrebarea în ghilimele, dar lasă, că nici el n-a ridicat mâna, aşa că nu mă formalizez nici eu. Da, arătarea are sâni. Strânşi în soutien-gorge, dar se cheamă că are sâni. Manualul omite pudic echivalentul francez. Le bras, le coude, les doigts, le ventre, dar despre sâni o dureroasă tăcere. Altul vrea să ştie ce înseamnă fesse, deşi săgeata înţeapă fără greş locul cu pricina, dar nici un manual nu poate fi întotdeauna foarte clar, doar ăsta e rolul profesorului, să intervină cu explicaţii suplimentare, mulţumesc din inimă tuturor autorilor de manuale care-mi dau prilejul să-mi justific pâinea în faţa comitetului de părinţi. Dau să-l amân pe puştiul cu sânii pentru după ce clarificăm cum stă treaba cu le nez, la bouche, les cheveux, iar celui cu fesse îi zâmbesc că da. Mă încolţesc amândoi cum le vine la îndemână, şi intervenţia celei care traduce prin les tzétzés nu e câtuşi de puţin salutară, dar nu mă pot împiedica să admir primul ei calc lingvistic, care la clasa a cincea chiar e o performanţă... Ok. Situaţia e dramatică. Şi adică de ce n-aş explica? Sânii sunt nişte... toată lumea are sâni, nu? Chiar şi vaca, numai că la ea se numeşte uger, aşa că şi francezii au sâni peste tot, în dicţionare, în limba vorbită, chiar şi pe corp – mă încurajez mental. Dacă explic serios depăşim momentul şi continuăm cu le cou, l’épaule, la cuisse. Moment în care mă opreşte strălucirea.

Cum care strălucire? Cea din ochii ochelaristului cu sânii. Dacă te pricepi la câini ştii despre ce vorbesc: e străfulgerarea pe care o vezi la un patruped căruia îi place la nebunie să aporteze jucăria. Cine crede că doar oamenii adoră să se joacă s-a născut şi a trăit toată viaţa numai în betoane. Aiurea! Toate animalele se joacă! Cu coada întinsă băţ, cu urechile ciulite şi cu limba atârnând de efort elevul aştepta să intru în jocul lui. Toate acestea le-am văzut în clipa de încordare pe care o trăia piticul din faţa mea. Şi n-am intrat în jocul lui. Mais je t’ai déjà dit de ne pas interrompre la classe pour un problème personnel! Nu-i problemă personală, dom’ profesor, că toţi băieţii vor să ştie. Da’ de unde, tu vrei să ştii, că numai tu eşti afemeiat. Ba că tu eşti femeie, mă! N-am intrat eu în joc, dar s-au prins alţii, şi ăsta nu mai e joc, ci de-a dreptul o horă, o sârbă, o bătută... Şi până la urmă ce înseamnă fesse, dom’ profesor?, profită de liniştea mea în vacarmul general un elev care tocmai şi-a aruncat ochii pe manual...

În pauză, un coleg de fizică îmi spune că cele mai erotice lecţii sunt Forţa de frecare, Căldura şi Legea atracţiei universale. Mai aflu că orice abordare a Siliconului la chimie cere musai un popas pe la silicoane, pentru lămurirea unor chestiuni arzătoare... Nu, hotărât lucru, revoluţia sexuală a lui Bruckner şi a lui Finkielkraut n-a izbutit nimic, sexul n-a devenit câtuşi de puţin “natural” sau la îndemâna tuturor. S-a produs însă în jurul acestui subiect aşa, ca o mare hărmălaie...