marți, 11 martie 2008

Capitolul XVIII din Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul

Scriam zilele trecute pe bookblog un mic comentariu la un fragment foarte interesant din ultima carte a Bibliei. Am fost, atât cât anumite imperative autoimpuse mi-o permiteau, nu atât clar cât sugestiv. Voi relua textul, dorind acum, dimpotrivă, să fiu atât de clar cât posibilităţile mele de expresie o permit. Teza rămâne aceeaşi: Capitolul XVIII din Apocalipsa după Ioan Teologul este profeţia încheierii modernităţii, cel puţin a unora din semnele ei exterioare.

Elementul central al acestui fragment este “căderea Babilonului”, cărora multora le-a sugerat o conexiune oarecare cu războiul recent din Iraq. Această versiune s-ar baza pe un literalism care nu are nimic în comun cu adevărata exegeză a textelor sacre. În realitate, “Babilonul” este în Vechiul Testament efigia degenerescenţei şi a degradării spirituale, o prezenţă niciodată alungată din conştiinţa religiei iudeo-creştine. El trebuie căutat peste tot unde se întâlneşte semnul căderii omului în animalitate, şi nu într-un loc anume geografic de pe planetă. Punerea semnului egal între Babilon şi o femeie “îmbracată în purpură şi în stofă stacojie şi împodobită cu aur şi cu pietre scumpe şi cu mărgăritare, având în mână un pahar de aur, plin de urâciunile şi de necurăţiile desfrânării ei” (17: 4) ne indică justeţea acestei premise exegetice.

În ordinea versetelor, aflăm despre căderea Babilonului mai înainte de a putea pricepe bine în ce fel se depărtase el de Principiu. Mai ştim că “a ajuns locaş demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, şi închisoare tuturor păsărilor spurcate şi urâte” (versetul 2). Imaginile sunt foarte sugestive. Babilonul a murit, dar într-un anume fel îşi supravieţuieşte sieşi sub forma unui cimitir în care sunt fixaţi “demonii”, “duhurile necurate” şi “păsările spurcate şi urâte”. Este destul de riscant să identificăm pe fiecare dintre aceste trei tipuri de elemente, la fel cum este uşor să sesizăm că “cetatea cea mare” este aruncată, de un eveniment greu de înţeles, într-un imobilism care se află în contrast cu tot ceea ce a caracterizat-o mai înainte: dinamismul exacerbat. “Demonii” babilonieni nu mai circulă, sunt închişi într-un spaţiu post-babilonian din care nu mai pot evada. Avem dreptul să ne gândim că sub numele de “demon” se ascunde tot ceea ce însufleţeşte modernitatea, vectorii ei fundamentali? Versetele următoare ne-o vor confirma cu prisosinţă.

Undeva în Spiritul timpului, Edgar Morin scrie despre dimensiunea spectrală a televizorului: oameni bidimensionali vorbesc, cântă, se agită, transmit emoţii pe un ecran de sticlă. Spectre. Adică duhuri. Să însemne oare “închisoarea duhurilor necurate” o oprire finală a tuturor transmisiunilor de televiziune? Este foarte probabil ca Ioan Teologul, având în viziunea sa intuiţia acestui fantastic mecanism de uniformizare a gândurilor şi a visurilor omeneşti, să-l fi numit, cu instrumentele semantice de care dispunea: “duhuri necurate”, adică imagini înşelătoare, nesfinte. Cât despre “păsările spurcate şi urâte”, cum altfel ar putea fi numite avioanele şi elicopterele? Cele două adjective ar fi altfel foarte şocante în raport fie şi cu o cioară.

Versetul al treilea ne spune ceva despre “vinul aprinderii desfrânării”, cu care Babilonul are o relaţie instrumentală. Din el beau “toate neamurile”. Este licoarea dezechilibrului, a des-frânării, a pierderii calmului, cu care sunt contaminate civilizaţiile înconjurătoare, la nivel global. Cetatea cea mare îşi extinde o ciudată dominaţie, ameţind lumea prin nemăsurare şi prin înmulţirea plăcerilor. Versetul este nodal pentru priceperea întregului capitol, mai cu seamă că tot aici apar “împăraţii” şi “negustorii”. Primii se desfrânează, asemeni neamurilor lumii, ceilalţi se îmbogăţesc.

Biblia cunoaşte mai multe feluri de conducere politică, cea mai importantă fiind, fireşte, teocraţia instaurată de Moise. Cu nimic mai puţin legitimă este regalitatea, ilustrată de Melhisedec, regele Salemului, de David şi Solomon, regii-profeţi, şi de Iisus Hristos, numit ironic de Pilat din Pont “regele iudeilor”. Împăraţii din textele Vechiului Testament sunt însă, fără excepţii, execrabili, culminând cu Nabucodonosor, model al degradării infraumane. Cezarul din vremea lui Iisus este un rău necesar, o prezenţă obiectivă a istoriei, dar ştearsă. El este acceptat, dar ca simplu element de decor lipsit de foarte mare importanţă. De aceea pomenirea ultimilor lideri cu numele de “împăraţi” şi nu de "regi" pune deja pe un drum.

Nimic despre alegerea împăraţilor prin sufragiul poporului, nimic care să sugereze că Apocalipsa lui Ioan Teologul ar lua în calcul mecanismul democratic. Conform adagiului: “ceea ce nu există în textul sacru este lipsit de valoare ontologică”, suntem îndreptăţiţi să concluzionăm că tot tămbălăul despre validarea puterii prin voinţa populară nu are mai mare greutate decât nişte fire de praf purtate de un vânt năuc. În rest, citim în versetul 23 că “neguţătorii tăi [ai Babilonului] erau stăpânitorii lumii”, ceea ce ne arată adevăratul raport de forţe din social: marii oameni de afaceri sunt cei care îi domină pe împăraţi, deci economicul domină politicul. În timp ce împăraţii ucid în numele celor mai mari decât ei: “Şi s-a găsit în ea sânge de prooroci şi de sfinţi şi sângele tuturor celor înjunghiaţi pe pământ.” (versetul 24) În termeni hinduşi, se poate vorbi despre o anomalie socială profund: casta negustorilor domină casta războinicilor, iar casta războinicilor asasinează membrii castei brahmanilor. Adică exact raportul normal luat pe dos: brahmanii ar trebui să-i protejeze cu autoritatea lor spirituală puterea castei kşatriya, care la rândul lor să-i protejeze pe vaisya cei bogaţi.

Despre negustori avem tot dreptul să ne întrebăm dacă ei înşişi mai sunt ceea ce ar trebui să fie. Ştim despre ei că posedă tot ce merită să fie posedat: “marfă de aur şi de argint, pietre preţioase şi mărgăritare, vison şi porfiră, mătase şi stofă stacojie, tot felul de lemn bine mirositor şî tot felul de lucruri de fildeş, de lemn de mare preţ şi marfă de aramă şi de fier şi de marmură, şi scorţişoară şi balsam şi mirodenii şi mir şi tămâie şi vin şi untdelemn şi făină de grâu curat şi grâu şi vite şi oi şi cai şi căruţe” (versetele 12-13). Totul? Nu, ceva mai mult chiar de cât totul: “şi trupuri şi suflete de oameni”. Sfârşitul celui de-al treisprezecelea verset este cutremurător: negustorii au ceea ce niciun proprietar de sclavi n-a visat vreodată, adică sufletul oamenilor-marfă peste care e stăpân. Să recapitulăm: oamenii de afaceri rătăcesc neamurile cu fermecătorii (versetul 23), mânuiesc după plac duhuri necurate (versetul 2), sunt stăpânitorii lumii, deci mai presus de împăraţi (versetul 23), se îmbogăţesc vânzând plăcere (versetul 3), posedă oameni sfâşiaţi în două obiecte de inventar: trupuri şi suflete (versetul 13). Dacă în toate acestea nu se vorbeşte despre victoria cvasi-deplină a paradigmei economice, atunci nu ştiu despre ce este vorba...

Spuneam că victoria este cvasi-deplină. Răul niciodată nu poate domina totul, el tinde tembel să-şi sugrume contrariul, ceea ce frizează imposibilul. Răul nu ştie că efortul lui e zadarnic, şi din această cauză toate religiile îl mai numesc într-un fel: Ignoranţa. Versetele 4-6 ne vorbesc despre oamenii care, în Babilon fiind, nu-i aparţin. Marea tragedie poartă în sine seminţele renaşterii viitoare, pe care “un glas din cer” le numeşte “poporul meu”.

Aceştia primesc un sfat greu de priceput: “Daţi-i înapoi [Babilonului], precum v-a dat şi ea şi, după faptele ei, cu măsură îndoită, îndoit măsuraţi-i; în paharul în care v-a turnat, turnaţi-i de două ori.” Greu de înţeles, teribil de greu ar fi dacă nu ar aminti de un alt verset, din Tao Te King: “Înţeleptul, atunci când toată lumea tulbură apele, el le tulbură şi mai tare.” Nu revoltă, dar nici pactizare cu ale lumii, ci ironizare a ei: “Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei.” Atitudine aparent contradictorie: pe de o parte li se spune să plece, pe de alta să dea înapoi dublu, “precum a dat şi ea”.

Versetele gravitează în jurul a trei cuvinte-cheie: imperativul verbului “a ieşi”, substantivele “faptă” şi “pahar”. Poporul lui Dumnezeu este îndemnat să iasă din Babilon, dar nu în mod fizic, ci la nivelul unor disocieri intime cu mentalitatea babiloniană. Să respingă deci duhurile, farmecele, desfrâul şi plăcerea. Altă evadare dintr-o paradigmă globală nu există, în afara evadării interioare. La nivel vizibil însă ei dau după ceea ce primesc, “fapte” care până la un punct nu ies cu nimic în evidenţă. Ei păstrează aparenţele înşelătoare ale babilonienilor obişnuiţi, turnând de două ori în acelaşi “pahar”. Vocea din cer nu spune că trebuie luptat în mod făţiş împotriva Babilonului, nici nu recomandă disidenţa scandalizată. Dimpotrivă, confundarea în peisaj ca soluţie de supravieţuire. Oamenii lui Dumnezeu sunt chemaţi să deturneze modernitatea cu armele modernităţii, dând înapoi faptă înnobilată de intenţia bună pentru faptă ignobilă. Nu lupta deschisă, care n-ar face decât să alimenteze Răul, ci subminarea lui, subversiunea...

Ineluctabil, Babilonul se va nărui “într-o singură zi” (versetul 8), “într-un ceas” (versetele 10, 16, 19), ba chiar şi mai puţin, cât ar cădea un bolovan în apă (versetul 21). Mai ştim că sfârşitul va coincide cu apogeul (versetul 18), iar pedeapsa va fi teribilă: un dezastru prin foc (versetele 8 şi 18), încetarea muzicii, a meşteşugurilor şi absenţa hranei (versetul 22), plonjarea în întuneric, pustiirea de oameni (versetul 23). Actul de acuzare? “pentru că neguţătorii tăi erau stăpânitorii lumii şi pentru că toate neamurile s-au rătăcit cu fermecătoria ta” (versetul 23).

De ce oare “fermecătorie”? Suntem educaţi să credem că ne aflăm într-o lume “ştiinţifică”, una care luptă împotriva “obscurantismului”. C. S. Lewis face undeva o observaţie tulburătoare: omul aflat la baza “metodei ştiinţifice”, Francis Bacon, fusese interesat în prealabil de vrăjitorie, pe care sfârşeşte prin a o respinge vehement. Realitatea însă nu este aceea că ar fi înţeles despre ce este vorba, departe de asta. Bacon a fost de la început şi până la sfârşit un amator, a fost un vrăjitor ignorant, care şi-a ratat prima pasiune, preschimbând-o în singurul lucru care în acel moment nu avea niciun expert: o nouă paradigmă. Una, din nefericire, şi nu mă joc cu cuvintele aici, adânc tributară ignoranţei celui ce a fundamentat-o şi apucăturilor sale vrăjitoreşti.

Acest din urmă paragraf ar merita, fie şi numai el, o dezvoltare mai mare chiar decât întreg comentariul scris deja. Nu o voi face în detaliu, dar nu voi omite, de teama ciudăţeniei ei, nici concluzia. Ni se pare că trăim într-o societate în care farmecele ar fi dispărut cu desăvârşire, şi este foarte uşor s-o credem, din simplul motiv că nu avem despre vrăjitorie decât o imagine prefabricată, ridiculizată, colportată de mass-media. Însă Ioan Teologul este mult mai cunoscător decât noi, şi dincolo de faţada tehnică cei care ştiu într-adevăr în ce constă şi cu ce preţ există ea, nu se pot înşela. Lumea noastră nu este, în fapt, mai puţin demonică decât cea din urmă cu câteva sute sau mii de ani. Doar că lipsesc acut oamenii capabili să vadă dracii şi să-i fixeze. Restul, marea masă, au fost dresaţi să se obişnuiască cu vrăjitoria, cu aceeaşi seninătate cu care preţuiesc plăcerea şi admit că “fiecare are un preţ”. Fiecare trup, fiecare suflet...

Somn adânc, Babilon!

12 comentarii :

  1. Wandering Elf spunea...

    Nu cred ca pasarile urate se refera la avioane si elicoptere, pentru ca acestea sunt suficient de estetice. Interpretarea ta mi se pare destul de fortata. O pasare "urata" arata mai degraba ca un vultur hoitar.

    C.S. Lewis il pune pe Francis Bacon la radacina "stiintei", dar uita sa spuna ca aceasta metoda ar fi disparut daca nu ar fi avut rezultate. Si nu vad ce au negutatorii cu metoda stiintifica. Ceea ce este descris, este tipic oricarei societati indepartate de la "principiu", stiintifica sau nu. Negutatorii nu fac decat sa exploateze totul si orice.

    In final, ceea ce este descris poate fi caracterizat in termeni actuali drept crah financiar, ceea ce s-a intamplat deja in 1929. Si uite ca au trecut 80 de ani si negutatorii o duc mai bine ca oricand.

  2. Wandering Elf spunea...

    Tot io:)
    Mai am niste comentarii. Faptul ca fac atatea comentarii desigur ca te magulesc, pentru ca asta arata ca le dau atentie:)

    1. Problema de fond. De fapt, de ce ar trebui sa cred in astfel de apocalipse? De ce trebuie sa il cred pe Ioan Teologul? Care sunt criteriile de veridicitate?

    2. Care este alternativa? Cand critici ceva, ai o alternativa macar la nivel implicit. Un stat teocratic? Been there, done that. De ce as vrea sutanele sa se intoarca? Sa se mai faca nu stiu cate maceluri in numele crucii? Cel mai mare macel din istorie, acela din America Latina a fost sanctionat de preotime. Acesta este principiul?
    Vei spune "nu, de fapt trebuie sa ne intoarcem la Mechilsedec si la David". Ce dovezi ai ca acestea au existat in realitatea sensibila? Unul dintre putinii despre care stim ca a existat istoric este Iisus. Si asta datorita, ironic, "paganilor". Asadar, de unde stiu ca aceste personaje, situatii, regate etc. nu sunt de fapt inventii moralizatoare, care sa arate cam care ar fi idealul?

    3. Ironia face ca tocmai metoda stiintifica si ratiunea, atat cat a mai ramas ea, sunt singurele care ne mai apara de alunecarea in "barbarie", din nou. Discursul pseudo-religios de genul "Dumnezeu te vrea bogat", impreuna cu exploatarea si stimularea "basic drives" sunt adevaratele pericole.

  3. Radu Iliescu spunea...

    Hai sa te magulesc si eu cu niste raspunsuri, draga Mihai :-)

    Comentariul pe care il faci tu la asocierea dintre pasari urate si avioane este lipsita de empatie. Incearca sa-ti imaginezi ca ai fi un om lipsit de cea mai lejera informatie despre avioane. Si incearca sa traiesti perceptia unuia care le recepteaza intr-o viziune, pe un fond catastrofal, ca fiind creatiile unui popor ce l-a inlocuit pe Dumnezeu cu niste orgasme auto-induse. Cum le-ai numi? Hai sa-ti sugerez eu: "pasari urate"?

    Te inseli atunci cand spui sa singurul argument al metodei stiintifice ar fi fost eficacitatea. Vrajitoria era si ea absolut eficace, daca la Bacon a dat gres nu este din cauza vrajitoriei in sine, ci dintr-un viciu de metoda: Bacon a vrut sa ajunga singur acolo unde musai avea nevoie de un indrumator. Din pacate, a fost mult prea prost ca sa ignore acest detaliu elementar. Vrajitoria, ca multe altele, face obiectul unei predanii, ea nu este pentru autodidacti.

    In contrapartida, metoda stiintifica poate face obiectul unui studiu individual. Este mult mai facila, dar si mult mai superficiala. Poate scriu un post intr-o zi despre asemanarile dintre instrumentele moderne si vrajitorie...

    Da, ceea ce descrie Ioan Teologul are aparentele unui crah financiar. Numai ca observatia ta (uite, dom'le, ca s-a intamplat si in 1929 si n-am murit) nu are greutate. Mergi pe prezumtia ca toate crahurile sunt identice, ceea ce in fond nici tu nu poti crede. In istoria finantelor 1929 a fost o catastrofa, dar in comparatie cu ceea ce descrie Ioan Teologul a fost doar a walk in the park. Ca om care m-am frecat oarecum cu FOREX-ul, iti pot spune ca toate conditiile unui cataclism ireversibil sunt deja intrunite. Lipseste evenimentul declansator... De dezvoltat intr-un text separat.

  4. Radu Iliescu spunea...

    Si acum raspunsurile la al doilea set dintre commenturile tale:

    Autoritatea textelor sacre, pe care o pui tu la indoiala, este aceea a Traditiei. Textele sacre sunt sacre in sine, si acest lucru il poti constata numai atunci cand "intri" in ele, cand iti incepi ucenicia in hermeneutica. Tu esti in exteriorul lor, si singurul lucru pe care il poti percepe este faptul ca au fost considerate ca atare de generatii si generatii de oameni.

    Mie nu-mi place ideea ca credinta are ceva de-a face cu religia. Stiinta, cunoasterea, da. Credinta insa nu. Atunci cand este solicitata credinta, lucrurile sunt grave. Se cere practic adeziunea oarba a unui om lipsit de instrumente intelectuale, sau care nu-si poate folosi aceste instrumente in raport cu paradigma sacra. E un moment trist.

    Totusi, poti folosi un rationament, ca sa-ti arat ca si inteligenta lipsita de repere in sacru poate conchide ca un text reputat sacru isi merita pe deplin autoritatea validata de stramosi.

    Din doua una: fie stramosii au stiut foarte bine ce inseamna un text sacru, fie au inventat totul de la un capat la altul. Sacrul exclude jumatatile de masura, daca ii simti boarea nu poti merge pe ideea unui text compozit, jumatate sacru jumatate inventie proprie.

    Sa presupunem ca stramosii ne-au mintit, daca nu toti macar unii dintre ei, in vreme ce mase si mase de oameni s-ar fi lasat pacaliti, complet incapabili sa judece ei insisi. In acest caz, suntem indreptatiti sa ne intrebam cum se face ca aceeasi oameni au putut creea stiinte precum logica, cum au putut manui rationamente daca in acelasi timp ar fi tolerat si propagat o obnubilare de proportii. Cum se face ca nume mare, ca Sfantul Augustin, Ibn 'Arabi, Moise Maimonide, au scris pagini de gandire cristalina, fiind concomitent confuzi in sinea lor (nu si in scrierile lor!) in raport cu o chestiune capitala?

    Vezi tu, eu nu am argumente in favoarea textelor sacre. Dar pot judeca asa cum a facut-o Sfantul Bernard: "Suntem niste pitici cocotati pe umerii unor uriasi!". Altfel spus, daca pentru Moise Maimonide primele cinci carti ale Vechiului Testament sunt sacre, atunci si pentru mine Torah este sacra. Daca pentru Origen sunt Evangheliile sacre, atunci si pentru mine e la fel. Daca Ibn 'Arabi, magnificul autor al Revelatiilor de la Mekka autoritatea Coranului este indiscutabila, ce putinta am eu sa cred astfel? Aceasta este esenta Traditiei, respectul pentru inaintasi.

  5. Wandering Elf spunea...

    C.S. Lewis a trait la vreo 3 secole distanta fata de Bacon (Francis) si ar fi trebuit sa stie care sunt "succesele" metodei investigatiei stiintifice. Eu nu vorbesc de eficacitate, ci de rezultate. Repetate. Metoda investigatiei stiintifice are proprietatea de a da raspunsuri predictive: in aceleasi conditii ai aceleasi masuratori. Desigur, cuantica face exceptia, dar acela este alt univers. Ai alte legi, ai probabilitati etc. La 1948, cand C.S. Lewis s-a lasat public de apologetica crestina, stiinta avea metoda deja pusa la punct si ar fi fost suficient de multi care sa i-o explice.
    Paragraful pe care tu il citezi in mod repetat imi pare mai degraba un atac propagandistic decat unul bazat pe raison. Sa nu uitam ca C.S. Lewis a fost un apologet f. activ al crestinismului.
    Cel mai usor este sa ai genul acesta de atitudine: arunci de la inaltime un citat, un aforism, dupa care stai si te uiti cum altii se inghesuie sa te inteleaga.
    Asa cum a fost si acel aforism "Secolul XXI va fi religios sau nu va fi". No, really!

    Mult mai greu este ceea ce incearca sa faca un Teilhard de Chardin, sau mai curand (temporal vorbind) un Michal Heller (http://en.wikipedia.org/wiki/Micha%C5%82_Heller).
    Adica, pentru mine mai mare greutate ar avea un coment de genul acesta ("Francis Bacon a fost un vrajitor ratat etc.") daca ar veni de la unul care s-a aplecat cu egala rabdare asupra religiei, dar si stiintei.
    BTW, despre ce vrajitorii vorbeste de fapt C.S. Lewis? De alea ca in filme? Ce inseamna "vrajitorie" pentru el?

    Repet: aparent paradoxal, ceea ce intarzie crepusculul acestei civilizatii (si in final disolutia sa) sunt tocmai spiritul metodei stiintifice si ratiunea. Nu le mai avem pe astea, we can kiss it good night.

  6. Radu Iliescu spunea...

    Draga Mihai,

    inainte de a trece la comentariul ultimului tau comentariu :-), iti ramasesem dator cu un raspuns. M-ai intrebat care ar fi alternativa. Probabil, iti imaginezi ca eu vad o solutie, sau ca-mi imaginez vreuna.

    Raspunsul meu este categoric: NU MAI EXISTA NICIO ALTERNATIVA. S-a terminat totul. The end. Nu vreau sa spun ca nu au existat in timp alternative. Ba da. Dar am avut grija sa le manjim pe toate. Sa le calcam in picioare. Sa le uitam. Acum e bine, au disparut cu toate. N-a mai ramas decat Babilonul.

    Acum, nu ma pot impiedica sa-ti atrag atentia ca intrebarea ta are totusi un fundament fals. Adica, iti imaginezi pe undeva ca profetiile sunt niste sperietori pentru copii obraznici, care daca se cumintesc copiii, atunci gata, sperietoarea se transforma intr-o prajitura cu frisca. Nope. Profetiile sunt ineluctabile. Tot ce se poate spera este, in anumiti termeni, o amanare. Dar profetiile se indeplinesc. Problema este nu DACA, ci CAND.

    In ceea ce ne priveste, desi, asa cum am precizat, Babilonul nu este un concept care sa ni se potriveasca strict noua, cred ca am trecut dincolo de punctul de intoarcere. Cred ca am epuizat pur si simplu toate posibilitatile bune care ne erau la indemana. De aceea orice alternativa n-ar putea fi decat strict teoretica in situatia data.

  7. Radu Iliescu spunea...

    Noa, si acum comentariile la ultima ta interventie.

    Vorbesti de C.S. Lewis. In ideea ca l-ai citit chiar, si nu-l cunosti din wikipedia, atunci ar fi trebuit tu insuti sa fii la curent, asa cum a fost el, si de dubiile carora metoda investigatiei stiintifice le-a dat nastere in ultimele decenii. Ma refer la un Pierre Bourdieu, de exemplu, si la un Michel Foucault, dar subiectul, pe care nu l-am adancit, antreneaza fara doar si poate o miscare mai larga. In momentul in care se strecoara ideea ca paradigma de care suntem atat de mandri are fisuri, ca este una chiar destul de proasta in anumite privinte, eu zic ca ar trebui sa ne temperam entuziasmul.

    Se cunoaste de asemenea, din intrebarile pe care le pui, ca subiectul vrajitoriei isi epuizeaza la tine competenta in filmele cu Harry Potter. Filme pe care le consideri strict opere de fictiune. Adica falsuri bune numai sa-ti pierzi vremea dupa o zi de munca. Nestiind deci nimic despre vrajitorie, iti vine greu sa faci vreo comparatie intre ea si metoda stiintifica. Afla ca vrajitoria, ca si aceasta din urma, produce rezultate predictive. Sau, cum spui tu, "aceleasi conditii, aceleasi masuratori". Din acest punct de vedere nu exista diferente notabile intre una si cealalta.

    Faci observatia ca ma exprim propagandistic. Nu. Eu enunt, nu exemplific. Pot scrie, eventual, un text mai lung, mai elaborat. Dar aici este un comment, nimic mai mult. Nu-mi poti cere aceeasi rigoare in ambele locuri. O fi semanand asta a aruncare de la inaltime a unui aforism, dar asa stau pur si simplu lucrurile. Si nu ma framanta prea tare numarul celor care pricep...

    Comparatia dintre C.S. Lewis si Teilhard de Chardin, sau altii, o fi avand fundamentul ei. Necunoscandu-i pe toti, nu ma pot pronunta. Totusi, nici ceea ce spui tu despre C.S. Lewis nu merita prea multa atentie. Aplici superficial eticheta "apologet al crestinismului", fara sa cantaresti, cred, implicatiile ei. Apologet? Cum adica? Are nevoie crestinismul, are nevoie vreo religie autentica, oricare ar fi ea, de vreun apologet? Ma faci sa rad. Crestinismul e prea sus, draga Mihai, ca sa aiba nevoie de laudatori. Cei care nu pot urca pana la el au nevoie de trepte, de carje, de scaune cu rotile. Ei sunt handicapatii, nu crestinismul, care in ultimele secole pare sa se fi retras undeva pe varful unui munte, dar in realitate oamenii sunt cei care au cazut pe branci.

    Atunci cand pui la indoiala (si este dreptul tau) capacitatea mea de a judeca stiinta, pe motiv ca viata mea a facut loc fundamental religiei, si sugerezi ca undeva ambele ar trebui sa fi ocupat un loc egal, te bazezi pe premisa ca cele doua ar fi cumva egale, iar metoda analitica ar fi inevitabila. Daca tu ai avea dreptate, atunci ar trebui ca nimeni sa nu se poate pronunta in privinta unui ou stricat inainte de a-l ingurgita complet, ceea ce este in mod evident o idiotenie. In realitate, nu am nevoie sa primesc premiul Nobel pentru medicina ca sa afirm ca metoda stiintifica este limitata, neaga tot ceea ce nu poate pricepe, iar realitatile la care are acces sunt pe un palier foarte jos al Universului. E aproximativ la fel de simplu ca si a simti un ou stricat dupa putoare, desi nu se face apel la olfactie in aceasta evaluare...

    In cele din urma, sunt de acord cu tine, ceea ce intarzie alunecarea in "barbarie" (a propos, de la Renastere incoace alunecam voios in barbarie, dar se pare ca n-am atins treptele cele mai de jos) este stiinta. Te-ai exprima corect: INTARZIE. Dar, vezi tu, NU IMPIEDICA. Ceea ce din punctul meu de vedere este cealalta fatza a monedei...

  8. Wandering Elf spunea...

    Medicina nu este stiinta. Se foloseste de ea, are poate o componenta de cercetare, dar nu este stiinta.

    Ce am vrut sa spun este simplu: apreciez pe cel care din perspectiva religiei se uita la modul serios la stiinta. Sau invers.
    Ca sa anulezi cu un dos de palma tot ce inseamna stiinta, nu se face. Nu ti-am pus la indoiala capacitatea de a judeca stiinta, dar nu cred ca atitudinea ta de a desconsidera a priori este cea mai indreptatita.

    Zici ca crestinismul este prea sus pentru propagandisti (nu, nu esti unul din ei). Tinand cont de faptul ca a fost impus cam cu forta, ca a facut prozeliti tot cam cu forta, ca a asistat la cateva din macelurile ultimilor doua milenii si a profitat en gros din ele, eu cred ca are nevoie de multi apologeti.
    A avut apologeti de la inceput, cand inca se mai certau cu Celsus si invatau scoala de la sofistii pagani, carora le-au ars ulterior scolile, i-a avut in fiecare secol sub diverse forme, ii are acum.

  9. Wandering Elf spunea...

    Dar in ceva ai dreptate (ai in mai multe, dar nu vreau sa te incurajez:)): dimensiunea spectrala a televizorului.

    Ceva asemanator zicea si un calugar buddhist din Bhuttan: "televizorul fura sufletele oamenilor".
    Citez din memorie.

  10. Maria Barbu spunea...

    Radu, cred ca nu s-a terminat inca. Modernismului ii urmeaza posmodernismul, adica babilonizarea lumii si abia atunci, cand negutatorii pe care Isus Insusi ii alungase din Templu, vor cuceri definitiv lumea si sufletele oamenilor, cand noua ordine mondiala va desavarsi Babilonul global, abia atunci va fi posibil sfarsitul!
    Dar mai este inca mult pana atunci... desi poate ca nu chiar atat de mult!

  11. Emporis spunea...

    Si daca Babilonul tocmai a cazut?
    Si daca Babilonul se numeste sistemul financiar-bancar, cel imbracat in "purpură şi stacojiu; era împodobit cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare"? "Curva cea mare, care stă pe ape mari", "Apele , ..., pe care stă curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi". "Cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului." Cea din care "toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, şi împăraţii pământului au curvit cu ea, şi negustorii pământului s-au îmbogăţit prin risipa desfătării ei". Cea pe care o vor plange "împăraţii pământului, care au curvit şi s-au dezmierdat în risipă cu ea", cat si "negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa".
    Si daca semnele au inceput si adevarat este ca "nu va trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri."

    Doar ma intreb, nu trag conlcuzii.

  12. Michael spunea...

    Ce rost are daca tot nu voi fi postat? Well, what the Hell(sorry)

    Religiosilor: 'D-zeu' numai pe voi va omoara in toate cataclismele NATURALE,(se numesc actiuni ale naturii nu le face Dzeu) nu pe 'necrediciosi'!
    zeci de mii de retardati credinciosi omoriti zinic de cel care ar trebui sa-i protejeze!! Eu zic sa-l dati afara si sa-l angajati pe..Becali!
    PT credinciosi: Daca prostia era bani, erai toti miliardari!!! Biblia a 'prezis' Aolcalipsa de zeci de ori in ultimii 1500 de ani? De cite ori s-a intimplat ? Sau poate nu stiiti ce insemana 'apocalipsa'! ati spun eu: SFIRSITUL LUMII...si bibila ta a mintit , la fel cum a mintit in 99% din 'inventiile/ghicirile pe care le-a facut! Asa a ,ghicit' si Nostradamus', ca vom DISPARE DE VREO 10 ORI INAINTE DE SEC 20,
    A ESUAT DRAMATIC, LA FEL CUM A ESUAT CU 95% DIN GHICIRILE SALE! MAI ALES CA VA TRAI...87 DE ANI!
    A MURIT LA..63 SAU 65!!!
    Toate razboaiele, to ce e rau si pervers( nu ma credeti? popi care violeaza copii(mai ales baieti), ayatolahi care au haremuri unde violeaza virgine,etc) Vaticanul a ordonat uciderea a peste 500 milioane de oameni in ultimele 17 secole, dintre care 25 de milioane de evrei-Hitler a fost copil mic comparat cu..VOI!!!,,,ATEII NU AU PROVOCAT NIMIC, OMORIT NIMIC!
    SI VOI SINTETI CEI BUNI?! ATEII SI EVREII SINT DOCTORII CARE VA SALVEAZA VIATA, ARTISTII, SCRIITORI, CEI CARE AU FACUT POSIBIL CA VOI SA SCRIETI ABERATII PE INTERENT..ELECTRCITATEA, TV, TELeFON, INTERNET..SAMD.. SI EI SE DUC IN 'IAD' IAR VOI IN RAI? BINEINTELES, DACA ACESTE ABERATII AR EXISTA!
    AND HOW WAS YOUR DAY, OISOARE SPALATE LA CREIER?

Google