duminică, 13 ianuarie 2008

A good English is a bad English

În urmă cu câteva săptămâni decideam să încep o nouă categorie de articole pe blogul care este, sub acelaşi titlu pe care încerc să-l explic acum. Îmi fixasem ca public atunci, şi nici acum nu mă dezic, pe aceia dintre cititorii mei care vor cumva să ştie ce implică învăţarea unei limbi străine, şi ce se poate petrece când cineva ajunge să cunoască peste medie un idiom (sau mai multe). Prea numeroase texte n-am scris, dar sunt departe de a închide subiectul...

Alegeam ca titlu o vorbă pescuită nici eu nu mai ştiu de unde. O engleză bună este o engleză rea. La vremea când am auzit-o prima dată, n-am percutat. Fireşte, stricto senso un lucru bun nu poate fi concomitent şi rău. Dar engleza poate, pentru că nu face parte din categoria lucrurilor simple, ci dintr-una mai rarefiată. Am avut vreme să înţeleg de atunci că formula aparent paradoxală se potriveşte tuturor chestiunilor care se bucură de un atât de mare succes, încât gloria sfârşeşte prin a se întoarce împotriva lor. Voi detalia în cele ce urmează.

Dintre toate limbile europene, engleza a avut un traseu aparte. După răspândirea anglilor şi a saxonilor pe teritoriul părţii de est a Angliei, în jurul secolului V după Hristos, în arealul ocupat până atunci de celţi a început să se vorbească o limbă care semăna cu dialectele germanice şi olandeze de astăzi. În termeni lingvistici, engleza premordernă în care a fost scrisă epopeea Beowulf era o limbă sintetică, asemănătoare constructiv cu germana şi româna. Lucrurile acestea au continuat până în 1066, când a avut loc cucerirea Angliei de către normanzi, în urma decisivei bătălii de la Hastings.

Normanzii aceştia erau un fel de francezi din nord, care însă nu vorbeau materia de bac a elevilor români contemporani cu profesorul lor care sunt eu, ci un fel de... normandă, la fel cum picarzii vorbeau picardă, bretonii – bretonă, iar gasconii – bancuri despre gasconi lăudăroşi. Asta e partea bună a lucrurilor. Partea proastă e că nobilii normanzi, odată ajunşi bine-mersi la Curtea regală engleză, au preferat să folosească limba de acasă, lăsând grija lui how do you do fine thanks and you micii nobilimi şi frimenilor care de fapt erau nişte oameni liberi. Începea perioada englezei de mijloc.

În răstimpul acestor 300 de ani, limba engleză s-a schimbat structural (şi lexical, dar asta nu atârnă prea mult în expunerea mea) dintr-o limbă sintentică într-una analitică, aşa cum este şi în zilele noastre. În perioada elizabetană faptul era deja deplin consumat. Simplist vorbind, limbile sintetice sunt cele care adaugă sufixe şi prefixe foarte exacte la rădăcini, pentru a exprima flexiunea şi schimbarea valorii gramaticale. În acelaşi fel ca şi engleza se comportă de exemplu turca, şi din acest punct de vedere ele sunt uşor de învăţat. Însă ceea ce e simplu devine foarte complicat în anumite situaţii.

Să luăm o conjugare oarecare: to see. I see, you see, he/she/it sees, we see, you see, they see. Mai pe scurt, două forme din şase posibile, corespunzătoare fiecărei persoane. Cum faci diferenţa dintre you see (sg.) şi you see (pl.)? Păi, din context. Aparent, avem o soluţie. În realitate, cei care s-au confruntat cu traduceri juridice sau tehnice din limba engleză ştiu foarte bine că avem o imensă problemă. Pentru că atotsalvatorul context se dovedeşte uneori neputincios (de regulă, exact atunci când avem mai mare nevoie de el). Şi acolo unde flexiunea unei limbi analitice ne-ar fi ajutat, caracterul tălâmb al unei limbi sintetice ne aruncă într-o imensă confuzie.

La acest caracter se mai adaugă incongruenţele care abundă în chiar domeniul lexical:

Let's face it
English is a stupid language.
There is no egg in the eggplant
No ham in the hamburger
And neither pine nor apple in the pineapple.
English muffins were not invented in England
French fries were not invented in France.

We sometimes take English for granted
But if we examine its paradoxes we find that
Quicksand takes you down slowly
Boxing rings are square
And a guinea pig is neither from Guinea nor is it a pig.

If writers write, how come fingers don't fing.
If the plural of tooth is teeth
Shouldn't the plural of phone booth be phone beeth
If the teacher taught,
Why didn't the preacher praught.

If a vegetarian eats vegetables
What the heck does a humanitarian eat!?
Why do people recite at a play
Yet play at a recital?
Park on driveways and
Drive on parkways

You have to marvel at the unique lunacy
Of a language where a house can burn up as
It burns down
And in which you fill in a form
By filling it out
And a bell is only heard once it goes!

English was invented by people, not computers
And it reflects the creativity of the human race
(Which of course isn't a race at all)

That is why
When the stars are out they are visible
But when the lights are out they are invisible
And why it is that when I wind up my watch
It starts
But when I wind up this observation,
It ends.

Dacă, prin intermediul efectului combinat al Imperiului Britanic şi al Statelor Unite ale Americii, engleza n-ar fi aspirat într-o zi la statutul de lingua franca (şi pentru cei care stau cu ochii în televizor şi cu urechile în căşti e o poziţie de la sine înţeleasă), poate că am fi avut în atenţie cazul excentric şi oarecum periferic al unei limbi cu dimensiune intelectuală grav alterată (cum este până la urmă cazul tuturor limbilor europene, dar al englezei în mod special). Numai că răspândirea acestei limbi în afara arealelor vorbitorilor ei nativi nu face decât să-i accentueze grava decădere. Şi asta pentru că atunci când se ajunge la nivelul de „limbă de circulaţie”, statut pe care nu l-au avut limbile sacre sau liturgice (sanscrita, araba, latina, greaca, slavona) tot ce mai există profund şi nuanţat se duce în favoarea unui nivel basic: i eat, i like to play, give me your passport, have a nice trip. Altfel spus, nu este loc de Shakespeare în manualele de conversaţie.

Dacă un om învaţă azi araba sau chineza, ca să ne limităm la limbile sacre încă vorbite, el îşi însuşeşte automat şi o paradigmă mentală care îl îmbogăţeşte. Dacă ajunge şi la ştiinţele limbajului asociate acestora, forme ale cunoaşterii care există realmente şi care nu au nimic în comun cu ceea ce trece în ochii europenilor drept cunoaştere, dimensiunea lui umană are de câştigat enorm. Practic, astfel de limbi formează într-un mod nebănuit discernământul, putându-se spune că vorbitorul lor deplin pus în gardă în privinţa semnificaţiilor vehiculului lingvistic pe care-l foloseşte este un om căruia cu greu i se mai poate deghiza minciuna drept adevăr. Cel care însă învaţă engleză, atât cât filosofia „comunicării” o cere, nu se îmbogăţeşte ci sărăceşte. Acesta este sensul exact al sintagmei A good English is a a bad English – o engleză profundă şi autentică este inadecvată, improprie comunicării, pentru că te face să fii la fel de greu de înţeles ca cineva care nu stăpâneşte deloc această limbă. O anecdotă povesteşte că un medic, închis timp de câţiva ani într-o închisoare împreună cu un exemplar din Biblia King James, a ieşit de acolo deplin vorbitor de engleză... biblică. Era plăcut de auzit pentru cel iubitor de rafinamente lingvistice, dar complet incapabil să se descurce în mediul căruia îi era contemporan. Stăpânea deci „a good English”.

5 comentarii :

  1. krossfire spunea...

    As fi vrut sa insisti putin si asupra faptului ca engleza este limba cu cea mai mare crestere in vocabular prin preluarea dialectelor regionale. Si asta poate fi o piedica pentru vorbitori.

  2. momone spunea...

    Nu inteleg ce-i acest articol (si vorbesc aici din perspectiva pur lingvistica). Procesul limbii engleze? E vinovata sau nu? Ii dam pedeapsa capitala? Ce-i aici: limbi sintetice vs. limbi analitice- sa-mi spui care bate ca ma duc sa iau niste floricele.
    Asa pot sa merg si eu pana la extrema si sa spun ca uneori lui "on" frantuzesc imi e greu sa-i gasesc corespondentul romanesc in diverse contexte: e "ei", "noi", "voi"?
    Iar "incongruentele" de ordin lexical sunt niste pseudoargumente lingvistice. Doar un exemplu din geniala postare in engleza (de unde ai luat-o?):
    "Boxing rings are square"
    Ring- " Étymol. et Hist. 1. a) 1829 en Angleterre « cercle formé par les spectateurs d'une rixe » (E. LAMI et H. MONNIER, Voyage en Angleterre, n o 18 ds HÖFLER Anglic.); b) 1850 sports « estrade où se déroulent les combats » (L'Illustration, 9 mars, 153a, ibid.); 2. 1862 « emplacement où se tiennent les parieurs » (Le Sport, 17 déc., 2b, ibid.); 3. 1879 cirque (GONCOURT, loc. cit.). Empr. à l'angl. ring, issu du vieil angl. rhing « anneau, bague, cercle, cercle de personnes », att. dep. ca 1330 au sens de « espace circulaire où se déroule une activité sportive, une démonstration, etc. » en partic. en parlant de la lutte ou de la boxe (1659), également au sens 2 (1859) ds NED." (le tresor de la langue francaise)
    O incursiune in fantastica lume a etimologiei te poate face mai fericit si mai bogat.

  3. daimon spunea...

    @momone : limba sireaca nu e vinovată. doar politica şi economia sunt, că au popularizat-o.

    gândeşte-te cât de superficial învăţau majoritatea oamenilor, franceza, în secolul trecut. limba franceză cultă nu a avut de câştigat deloc, în urma adăugirii acestor vorbitori, tocmai pentru că nu vorbeau decât la un nivel scăzut. conceptele evoluate le erau pur şi simplu inaccesibile.

    @krossfire : despre ce dialecte vorbeşti?

  4. momone spunea...

    daimon, sunt de acord ca din cauza marii raspandiri a limbii engleze, aceasta se "transparentizeaza", isi pierde din subtilitati si profunzimi. Utilizatorii ei nepriceputi sunt cei care o modifica si o strica simplificand-o.Limba in sine cu toate concepetele ei ramane.
    Eu nu sunt de acord cu analiza lingvistica din acest articol. Cu subiectivitatea cu care se vorbeste de "caracterul talamb" al unei limbi sintetice in comparatie cu una analitica. Si nu sunt de acord cu exemplele de "incongruente" lexicale ale englezei prezentate aici.

  5. Radu Iliescu spunea...

    @ momone,

    n-ai cum sa fii de acord, pentru ca incurci etapele. Inainte de a fi de acord, trebuie sa pricepi.

    A propos, te-ai lamurit care este diferenta tehnica dintre "limba analitica" si "limba sintetica"? Wikipedia...

Google