joi, 26 iunie 2008

Abatorizarea Omului (II)

[Acest serial este conceput pe 3 părţi: I. Mai cartezieni ca Descartes; II. Medicina, aşa cum o cunoaştem noi, nu este Medicina; III. Dacă eşti păstor de oameni, n-ar strica să nu fii foarte prost. Primul episod a apărut deja pe 25 mai 2008.]


Medicina, aşa cum o cunoaştem noi, nu este Medicina

Prima parte a acestei serii de texte am consacrat-o unei idei: pentru ştiinţa (post)modernă nu există diferenţe notabile între om şi animal din anumite puncte de vedere, între om şi mecanism din alte puncte de vedere. Poate doar la nivel de de complexitate: omul e un animal mai complex, sau un mecanism mai complex. Însă funciar percepţia este aceeaşi. Textul de faţă are teza următoare: ceea ce numim în zilele noastre “medicină” suferă de aceleaşi tare care marchează în ansamblu ştiinţa modernă, adică nu este rezultatul unui progres care să înglobeze achiziţiile anterioare, ci al unei sume de opţiuni care presupun, cu toate, renunţări. Altfel spus, ceea ce azi trece drept ştiinţa vindecării omului nu e rodul unei acumulări, ci a unor derapaje paradigmatice succesive.

Medicina este particularul, întregul nostru tip de societate e generalul. Ideea conform căreia noi am fi moştenitorii epocilor care ne preced este o iluzie riguros întreţinută. Reperele care o formează sunt transmise încă de pe băncile şcolii. De exemplu, ni se vorbeşte despre moştenirea greacă, despre Platon şi Aristotel. Or, modernitatea nu are nimic în comun cu Platon şi Aristotel, dar absolut nimic. Adevăraţii moştenitori ai celor doi filosofi pot fi găsiţi în scolastica apuseană şi în filosofia islamică. Înţeleg prin “moştenire” o dezvoltare pe linia unei continuităţi, dublată de o reîntoarcere respectoasă la sursă. Gândirea europeană din ultimele trei secole nu are nimic platonizant, nimic aristotelizant în ea. Scolastica, da. Gândirea sufită şi al-falsafah din Islam, da. Însă care sunt legăturile exegezei teologice cu lumea noastră? În mod evident, nici una. E trist să constat asta, dar partea cea mai înaltă a gândirii zămislite în spaţiul european, în loc să fie un bun al tuturor, o lumină accesibilă şi al cărei rol formator să fie în continuare simţit, a fost alungată în “biblioteci de specialitate”. În treacăt fie spus, e ironic să constatăm că atunci când propaganda foloseşte cele două ilustre nume ale antichităţii ca “argument de civilizaţie”, o face împotriva celor fără de care nici măcar memoria lor nu ne-ar fi fost accesibilă. În “conflictul dintre civilizaţii” ne distanţăm de lumea islamică în numele lui Platon şi a lui Aristotel, uitând tembel că fără arabi am fi spus despre ei că nici una dintre operele lor nu ni s-a păstrat.

Exemplul acesta este grăitor pentru ilustrarea unei afirmaţii pline de consecinţe pentru cazul nostru: suita de evenimente numită “istoria Europei” a părăsit, la un moment dat, curgerea organică, în favoarea unei rostogoliri mecanice. Nu schimbarea de paradigma în sine este problema, pentru că normalitatea nu este legată de o formă anume (fără ca forma să-i fie indiferentă) - civilizaţia japoneză clasică şi civilizaţia franceză din timpul dinastiei Merovingiene fiind la fel de legitime, pentru că la fel de ancorate în sacru. O schimbare de paradigmă a cunoscut de exemplu continentul european atunci când s-a răspândit creştinismul, şi cel mai bun argument în favoarea curgerii organice este acela că noua religie a preluat enorm din elementele autentice pe care le vehiculau tradiţiile anterioare. Problema este atunci când se produc în istorie crevase, falii, şanţuri tectonice care separă epocile una de cealaltă. De exemplu, între antichitate şi evul mediu distanţa este mult mai mică decât dintre evul mediu şi renaştere, sau dintre secolul XIX şi secolul XX. Timp de mii şi sute de ani omenirea a avut discernământ, iar Tradiţia a ştiut să se adapteze noilor condiţii temporare. Civilizaţii diferite, cu repere fundamentale comune, au putut dialoga într-un mod care astăzi s-a pierdut: înţelegerea dintre Cavalerii Templieri şi musulmani nu se va putea realiza niciodată în secolul XXI, pe teritoriile cucerite ale Palestinei sau ale Iraqului. În vremurile acelea, cuceritorul şi cuceritul puteau face pace. Azi, este cu neputinţă, pentru că unul dintre cei doi a pierdut cu desăvârşire proporţiile şi direcţia.

Spuneam că istoria Europei a devenit la un moment dat o succesiune de fracturi, în loc să fie o curgere organică. Or, specificul “rupturilor” istorice este abandonarea brutală a unor lucruri care fundamental se dovediseră până atunci utile, şi erau susceptibile să fie utile în continuare. În locul lor au apărut forme-surogat, invenţii strict umane. De exemplu, instituţia regalităţii, a cărei dezbatere ar merita ea însăşi un eseu aparte. Avantajele ei, în raport cu instituţia prezidenţială, sunt incontestabile. Totuşi, ea a fost anulată, fie de iure, în ţările în care locul regelui a fost luat de fantoşa prezidenţială, fie de facto, acolo unde cel care ia deciziile este primul-ministru. Între monarhie şi republică se află o fractură, vorbim despre două tipuri de organizare perfect paralele.

Nu intenţionez nici măcar să dau o listă consistentă de astfel de fracturi. Cu puţin efort, oricine ar putea-o alcătui, dacă a priceput suficient de mult ideea de bază. Însă câteva exemple merită menţionate: distanţa ireconciliabilă dintre familia tradiţională şi cuplul modern; falia dintre societăţile în centrul cărora se află bătrânii şi cele care cultivă idealul “tinereţii veşnice”; conflictul dintre valorile de tip viril (risc, rezistenţă la condiţii vitrege, camaraderie autentică, spirit de sacrificiu) şi cele de tip feminin (confort, siguranţă, evitarea provocarilor sau expectativa, autoconservare) care caracterizează tipuri societare diferite. Lista poate continua. Ideea este aceeaşi: dintr-un punct încolo, lumea noastră şi-a schimbat matricea pentru alta, complet diferită, incompatibilă cu ceea ce a fost mai înainte, ireconciliabilă faţă de lumile (sau “civilizaţiile”, cum spune Samuel Huntington) aflate în imediata noastră contingenţă. Suntem altfel. Nu avem nimic în comun cu mediu creştin sau cu lumea islamică, iar ignoranţa e fundamentul urii noastre. Nu e ignoranţa deschisă a celui ce vrea să afle, e dispreţul trufaş al prostului prea plin de neghiobia lui ca să mai rămână loc şi pentru altceva. Un aspect imposibil de ignorat: se prea poate ca ura noastră pentru ceea ce e diferit de noi să aibă la bază o intuiţie luminoasă. Aceea că în trecutul nostru şi în prezentul altora este o pierdere considerabilă, ceva esenţial şi pe care toată bunăstarea noastră porcină nu-l poate compensa. Johann Huizinga, în Amurgul Evului Mediu, undeva prin ultimele capitole: exista ceva în perioada aceea, o bucurie de a trăi, la care omul modern nu poate nici măcar să viseze.

Ştiinţa noastră e după chipul şi asemănarea celor care au imaginat-o, şi după puterile celor care o practică. Ea a fost construită ca şi lumea noastră, din fractură în fractură. Atunci când Galileo Galilei a optat pentru descrierea geometrica a universului, n-a fost o noutate. Dar atunci când transcendentul s-a văzut negat pentru că geometria este incapabilă să-l includă în calculele ei, s-a ajuns la o crevasă intelectuală. Cei care au sărit dincolo, l-au lăsat pe Dumnezeu pe malul celălalt. Ştiinţa noastră este rezultatul unor reduceri succesive ale câmpului de competenţă, preferându-se două mari criterii: numărabilul şi sensibilul. Axiomă: tot ce se poate cuantifica are instantaneu valoare ştiinţifică. Corolar: ceea ce nu poate fi numărat fie nu contează (şi atunci poate fi trecut sub tăcere), fie nu există. Axiomă: tot ceea ce poate fi constatat prin intermediul simţurilor există. Tot ceea ce nu poate fi redus la: pipăit, miros, auz, văz, gust nu face parte din “realitatea ştiinţifică”.

Un tip aiurit din Bronx, formulează în anii ’20 o comparaţie uluitoare: ştiinţa (aceea pe care el o cunoaşte, deci modernă) este asemenea unei şosele impecabile, netede, perfect întreţinută, care traversează o junglă întunecoasă şi deasă. Tot ceea ce ştiinţa posedă este şoseaua, pe care o poate explica exemplar. Ceea ce îi scapă este restul, adică jungla, care ocupă suprafeţe imense, şi pe care ar putea-o vedea fără efort, fiind de o parte şi de alta a şoselei. Or, ştiinţa a găsit soluţia pentru tot ceea ce nu poate controla: spiritul de negaţie. Tot ceea ce scapă explicaţiilor ştiinţei nu există. Paf! Şi lumea “ştiinţifică” îşi vede de drumul ei lin, pentru că nimănui nu i se poate cere, nu-i aşa?, să explice un lucru inexistent. Charles Hoy Fort, epistemologul din Bronx, face vraişte din reperele ştiinţifice moderne. Apoi alunecă în elucubraţii, pentru că, lipsit fiind la rândul lui de sprijinul Tradiţiei, nu poate depăşi nivelul onest al celui care constată că lucrurile sunt în devălmăşie.

Spuneam, la începutul acestui text, că medicina îl tratează pe om fie ca fiind animal (negându-i supraconştientul), fie ca fiind mecanism (negându-i sufletul). Pe cale de consecinţă, medicii de azi sunt fie nişte veterinari, fie nişte mecanici auto. Ultima etichetă este deosebit de potrivită, şi dacă vreun medic, citind aceste rânduri, s-ar simţi cumva lezat, îl rog să înceapă prin a reflecta la modul în care trebuie să se simtă pacienţii lui, în lumina practicilor medicinii alopate. Medicina nu a apărut odată cu chirurgia cu laser, sau cu chimioterapia. Dintre medici, nici măcar legendarul Hipocrate n-a pretins să fie primul. Însă putem afirma liniştiţi că medicina modernă are un început destul de uşor de detectat. Dacă vă imaginaţi că vorbesc despre apariţia igienei şi a ideilor despre transmiterea bolilor contagioase, atunci vă înşelaţi. Lucrurile acestea au fost ştiute cu mult înaintea lui Pasteur & Co. Ele se găsesc, descrise în detaliu, în Legea lui Moise. Dacă lumea creştină ar fi fost mai atentă cu măsurile profilactice expuse acolo, flagelurile care au devastat continentul European n-ar fi avut anvergura pe care o cunoaştem. Cei care au organizat creştinismul ca pe o fractură în raport cu iudaismul s-au privat pe ei înşişi, şi pe urmaşii lor, de informaţii medicale preţioase. La sud de Mediterana, Profetul Muhammad spune într-un hadith: “Dacă o molimă vine în oraşul unui dreptcredincios, acesta nu trebuie cu nici un preţ să plece de acolo, ci să stea şi să îndure judecata lui Dumnezeu. Iar de va fi să moară, va fi primit în Paradis ca martir.” Un hadith, o simplă zicere cu autoritate, şi zeci de mii, poate sute de mii de vieţi salvate în istorie. Musulmanii, spre deosebire de creştini, nu şi-au părăsite oraşele atunci când au apărut cazuri de ciumă, şi lumea islamică nu a cunoscut dezastrele ignorantei noastre.

Medicina modernă s-a născut odată cu ideea că boala afectează doar o anumită parte din corpul bolnavului. Odată cu ea, a apărut şi consecinţa: medicina s-a străduit să trateze partea, uitând astfel întregul. Pe fondul abandonării abordărilor holistice din ştiinţă, medicina s-a dedicat şi ea unor segmente finite şi din ce în ce mai precise din om. Până în situaţia în care omul a fost privit reducţionist, ca sumă a tuturor segmentelor posibile la care medicina avea acces. Pe linia asta, chirurgia a apărut ca o paradoxală victorie. Vindecarea în urma unei traume provocate volitiv bolnavului, a unei răni de cuţit produsă cu acceptul lui, departe de câmpul de luptă sau de o întâlnire nocturnă cu un tâlhar, trebuie să fi sfidat tot ceea ce arta vindecării bolnavului concepuse până atunci. Chirurgul este încărcat cu un prestigiu incalculabil, care s-a menţinut peste veacuri. El este cel care face o rană în scop benefic, violând toate automatismele; la el se ajunge atunci când medicina alopată îşi epuizează toate posibilităţile, deci pe fond emoţional intens. De aici icoana chirurgului ca “salvator de vieţi”, înnobilat cu un prestigiu egal cu cel al pompierului care scoate oameni din case cuprinse de flăcări. Însă haloul chirurgului, acest medic prin excelenţă, e departe de adevăr, şi el ştie asta - un pacient operat de hernie de disc a fost anunţat nu fără un anume cinism: “Dragă, bolnav vei fi de abia încolo, după operaţie!” Şi asta pentru că medicina alopată, în cea mai mare măsură, a renunţat demult la scopul iniţial: acela de a vindeca. Preocupată de statistici şi de umflarea indefinită a “speranţei de viaţă”, medicina modernă confundă procesul vindecării (operaţiune calitativă) cu simpla prelungire a vieţii bolnavului (operaţiune cantitativă).

O să ziceţi, bine-bine, ce să-i faci, aşa stau lucrurile, trist dar necesar, trebuie şi chimioterapie, trebuie şi bisturiu, n-avem de ales. Realitatea demonstrează că avem de ales, şi asta pentru că, aşa cum am zis deja, medicina modernă este rezultatul unor renunţări (numite fracturi) şi a unor opţiuni menite să consolideze paradigma în acord cu câmpul ştiinţific în ansamblu. O medicină axată pe altceva decât elemente pur cantitative şi constatabile prin intermediul simţurilor ar fi fost în dezacord cu peisajul general oferit de ştiinţa modernă. Medicina noastră nu este singura cu putinţă, şi exemplul cel mai bun s-a născut tot în Europa (nu că civilizaţiile dinaintea şi dimprejurul nostru n-ar avea exemplele lor). În prima jumătate a secolului al XIX-lea, un medic german a suscitat un curent medical numit homeopatie. La baza lui se află idei cu totul diferite de cele ale ştiinţei medicale majoritare în spaţiul euro-american.

Cea mai importantă este aceea că nu există boli, ci bolnavi. Altfel spus, la aceeaşi boală oamenii sunt susceptibili să primească medicamente diferite, în acord cu tipul uman căruia îi aparţin. Asta înseamnă că Organonul lui Hahnemann conţine o tipologie umană foarte vastă, care are mai multe în comun cu fiziognomonia decât cu etiologia din medicina alopată. Al doilea fundament al acestei alternative în medicină este afirmaţia conform căreia diluţiile infinitezimale produc efecte superioare concentraţiilor clasice. Pentru un om modern, să spui că o concentraţie de 1/100.000 produce reacţii mai importante decât una de 1/10 este inadmisibil. Recursul comod la cantitate ne împiedică să acceptăm o afirmaţie atât de şocantă. Desigur, homeopatia respinge ca principiu folosirea chimiei industriale şi a inciziilor în corpul bolnavului. Iată că se poate, alături de medicina mecanicistă, bazată pe industria chimică poluatoare şi pe metodele de tip intruziv, o medicină paralelă, care nu are nimic în comun cu paradigma noastră mentală. Un demers bazat pe ceea ce natura oferă, toate extractele homeopatice fiind conforme cu ceea ce se putea găsi în natură în urmă cu 500 sau 1000 de ani, un demers care respectă pluritatea identitară a bolnavilor, care nu sunt reduşi la simple unităţi numerice susceptibile de reacţii mai mult sau mai puţin uniforme. O medicină a cărei principală atitudine nu este aceea de prelungire agonică a vieţii, ci chiar vindecarea pacientului.

Care este reacţia medicinii alopate în raport cu sora ei mai mică? Respingere. Negare. Într-o zi l-am întrebat pe un medic dintr-un spital de elită ce părere are despre homeopatie. Fugi, dom’le, de-aici, eşti intelectual, nu poţi crede în vrăjitoriile astea – a fost reacţia lui. Ştiinţific. Ceea ce nu face parte din câmpul nostru metodologic ori nu există, ori e o şarlatanie (deci tot inexistent este). Un om foarte apropiat mie a fost diagnosticat în urmă cu trei ani cu cardiopatie ischemică. A urmat asiduu un tratament homeopatic, pe lângă care trebuie menţionat regimul de viaţă foarte sănătos (mişcare multă în aer liber, alimentaţie aproape 100% naturală, fără fumat, fără cafea, aproape deloc alcool, stress moderat). Când a avut nevoie să-şi reînnoiască permisul auto, s-a prezentat pentru analize complete. După primele momente de stupoare, medicul i-a zis: “Eşti vindecat! E un miracol! Numai că, din punct de vedere medical, cardiopatia ischemică nu se vindecă niciodată, aşa că nu pot completa în fişa matale “clinic sănătos”. Din nou, ştiinţific. Ceea ce medicina alopată nu acceptă, pur şi simplu nu există. Mă rog, această din urmă situaţie s-a rezolvat prin schimbarea medicului de familie cu unul mai puţin ataşat de ineficacitatea practicii medicale curente.

Guvernanţii noştri se pregătesc să ne transforme pe toţi în donatori prezumtivi de organe. Totul, fireşte, în numele (deja terfelit) al “civilizaţiei”, al “bunelor intenţii” (care rareori probează ceva), al ştiinţei medicale. Care ştiinţă? Nu al homeopatiei, după cum ziceam, nici al acupuncturii, nici al tratamentelor naturiste care ne stau la îndemână. Arii imense a ceea ce trebuie numit Medicină, adică ştiinţa globală a vindecării omului, nu au nevoie de spintecarea bolnavului, şi nu concep sub nici o formă înlocuirea unei piese a acestuia cu o alta asemănătoare provenită de la un mecanism decedat. O parte a ei, da. O medicina ex-centrică, născută într-o lume profund deteriorată, care îşi tratează ironic pacienţii cu antibiotice (adică medicamente împotriva vieţii), sau tăindu-i cu cuţitul. Una care îşi propune acum, şi ne prezintă cu titlu de victorie, să aprovizioneze depozitele cu piese umane în vederea înlocuirii celor defecte. Ceea ce nu apare pe pliantul ăsta este că subiectul acestui tratament monstruos nu se însănătoşeşte, ci ajunge la eternizarea crizei: el devine până la sfârşitul vieţii dependent de chimioterapie, prin intermediul căreia organismul său este silit să accepte o componentă străină, iar posibilitatea ca transplantul să se dovedească la scurtă vreme inutil (prin decesul pacientului) este cât se poate de consistentă.

Există un capitol la care însă medicina alopată bate pe departe toate alternativele medicale: cel pecuniar. Nu poţi da de lucru industriei chimice pornind de la acupunctură. Muşeţelul nu va putea niciodată aduce profit nici măcar cât supozitoarele cu glicerină. Iar ca medic, una e să vindeci pacientul pornind de la diluţiile homeopatice, şi alta e să-l ţintuieşti la pat după ce ai băgat cuţitul în el. Oamenii respectă şi plătesc lucruri palpabile, vor şocuri şi efecte speciale înainte de a băga mâna în portmoneu. Dar toate acestea sunt bătute de departe de ideea vânzării unui rinichi. Medicina alopată e din ce în ce mai păstoasă, mai materialistă, mai concretă. Ia organu’, marcă banu’!

20 comentarii :

  1. machiavellian spunea...

    Radule, faci confuzii urate si generalizari care nu-si au locul. Si toate acestea fiindca nu intelegi unele fenomene foarte bine.

    "uitând tembel că fără arabi am fi spus despre ei că nici una dintre operele lor nu ni s-a păstrat."

    Foarte bine. Fara arabi nu l-am fi avut pe Aristotel. Te intreb in modul urmator: oare? Si iti spun doua lucrui legate:

    1) Pe Archimede si pe Euclid i-am recuperat din palimpseste. Ca doar erau mai putin importanti decat o liturghie banala. Si n-ar fi numai ei. O parte din Cicero a ajuns la noi in acelasi mod. Mult prea putin important si el. Deci daca nu existau niste crestini care sa-i stearga efectiv, probabil ca ar fi ajuns la noi si pe alte cai.
    2) De unde stim noi ca Aristotel sau Platon nu stau ascunsi sub Evanghelia lui Xulescu ascunsa intr-un palimpsest prin nu stiu care beci din Vatican?

    "înţelegerea dintre Cavalerii Templieri şi musulmani nu se va putea realiza niciodată în secolul XXI, pe teritoriile cucerite ale Palestinei sau ale Iraqului."

    Mda, poate la fel cum s-au inteles cu colegii lor bizantini cand au jefuit de mama naibii Constantinopolul.

    "Tot ceea ce nu poate fi redus la: pipăit, miros, auz, văz, gust nu face parte din “realitatea ştiinţifică”. "

    Fals. Si te las pe tine sa vezi unde gresesti. ;)

    "Medicina modernă s-a născut odată cu ideea că boala afectează doar o anumită parte din corpul bolnavului."

    Bun. Imi rup piciorul. Imi iese osul pe langa rotula. Aplic o metoda holistica? Nu, ma duc la ortoped si imi pune osul la loc. Problema rezolvata. Capul n-avea nimic, doar piciorul. Cauza gasita, problema rezolvata. Generalizarea era inutila.

    "Vindecarea în urma unei traume provocate volitiv bolnavului, a unei răni de cuţit produsă cu acceptul lui, departe de câmpul de luptă sau de o întâlnire nocturnă cu un tâlhar, trebuie să fi sfidat tot ceea ce arta vindecării bolnavului concepuse până atunci."

    Chirurgia are peste doua mii de ani. Pana si extragerea unei sageti zimtate din corpul unui razboinic tine tot chirurgie.

    Dar cum vad ca iti plac exemplele "moderne": sa presupunem ca un barbat pe la 40 de ani face o arterioscleroza urata ce duce pana la urma la blocarea canalului cu un tromb. Daca nu se recurge la o interventie chirgicala (bypass), omul moare in urmatoarele 2-3 saptamani. Abordarea practica si de nisa: deschidem zona, tragem noua vena, totul e in regula. Abordarea holistica, pe care tu zici ca chirurgii sau medicilor n-o spun niciodata (desi este prezenta in orice manual de Patologie la sectiunea "tratament"), este regimul "igieno-dietetic". Arterioscleroza aceea avea o cauza: mancare prea grasa, sedentarism, etc. Crezi ca dupa tratament chirurgul sau chiar asistena ii va spune pacientului: "Hai, frate, mai baga slana-n tine ca-i buna"?

    "nu există boli, ci bolnavi."

    Aceasta este si deviza farmacogenomicii. Ar fi frumos s-o mentionezi si pe ea. ;)

    "Recursul comod la cantitate ne împiedică să acceptăm o afirmaţie atât de şocantă."

    Radu, aceasta generalizare este din nou inoportuna. Se vede ca nu ai cunostinte exacte in privinta medicinii alopate.

    "Fugi, dom’le, de-aici, eşti intelectual, nu poţi crede în vrăjitoriile astea – a fost reacţia lui. Ştiinţific. Ceea ce nu face parte din câmpul nostru metodologic ori nu există, ori e o şarlatanie (deci tot inexistent este)."

    Radule, i-ai cerut sa-ti spuna exact de ce o considera "vrajitorie", sau ai tras doar concluzia ca e limitat domnul, deoarece corespunde mai bine teoriei tale?

    Iti spun asa: unele studii clinice spun ca homeopatia exista, iar altele (majoritatea) concluzioneaza ca efectul fata de placebo este vax. Din punct de vedere statistic, 0. Iar efectul placebo este de o importanta cruciala. In anii 40-50, in plina criza de streptomicina, in clinici de ftiziologie mimau ca dadeau medicamentul, si, al naibii, bolnavii se simteau mai bine. Apa distilata era data psihoticilor ca injectii intramusculare cu efect. Al naibii, cunosc chiar povesti de la Cluj cu insomniaci care dormeau dusi dupa o pastiluta albastra de amidon. Faina comprimata si colorata frumusel, Radule. Ce sa-ti mai spun de faptul ca in Clinica de Oncologie, pentru a mai reduce costurile tratamentelor bolnavilor terminali, in loc de morfina li se mai da si ser fiziologic, si al naibii ca nu-i doare cancerul dupa apa cu sare 0,7%.

    "A urmat asiduu un tratament homeopatic, pe lângă care trebuie menţionat regimul de viaţă foarte sănătos (mişcare multă în aer liber, alimentaţie aproape 100% naturală, fără fumat, fără cafea, aproape deloc alcool, stress moderat)."

    Pai, stai nitel ca nu mi-e clar. De unde stii tu ca tratamentul homeopatic a facut de fapt ceva, ei? De unde stii ca rezultatul nu a venit datorita schimbarii de stil de viata? Nu de alta, dar cardiopatia ischemica apare exact datorita a) fumatului b) sedentarism c) regim hipergras d) stres, e) etc

    "Eşti vindecat! E un miracol! Numai că, din punct de vedere medical, cardiopatia ischemică nu se vindecă niciodată, aşa că nu pot completa în fişa matale “clinic sănătos”"

    Ei, na, doar nu judecam o intreaga tagma dupa un bou, nu? Pe mine era sa ma calce un popa cu un jeep pe trecerea de pietoni, in timp ce circulam regulamentar. Dar nu e cazul sa generalizez cum ca toti sunt niste dobitoci, nu?

    "eternizarea crizei: el devine până la sfârşitul vieţii dependent de chimioterapie, prin intermediul căreia organismul său este silit să accepte o componentă străină"

    Chimioterapie nu inseamna "tratament cu chimicale". Sa stii, Radule, ca unii termeni au un sens foarte bine delimitat, si tu il pierzi.

    "Nu al homeopatiei, după cum ziceam, nici al acupuncturii, nici al tratamentelor naturiste care ne stau la îndemână."

    Ceaiul de menta are efect antibiotic. Uleiul de lavanda, la fel. Scoarta arborelui de China a fost folosita cine stie cate mii de ani in tratamentul malariei. Adica a distrugerii lui Plasmodium, un organism.

    "Iar ca medic, una e să vindeci pacientul pornind de la diluţiile homeopatice, şi alta e să-l ţintuieşti la pat după ce ai băgat cuţitul în el."

    Noa, bun, Radule, daca promiti sa-mi gasesti metoda cu dilutii infinite sau cu ceaiuri ca sa rezolvi cazul cu osul rupt de mai sus, promit sa nu mai iau Nurofen in viata mea. ;)

  2. Radu Iliescu spunea...

    Draga machiavellian,

    nu contest ca tu inteleg fenomenele mai bine ca mine. Si iarasi, sunt convins ca la unele detalii ma pot insela, ba chiar sunt gata sa admit ca ma insel. Insa intregul, principiile, nu-mi scapa.

    Legat de filosofia greaca ce ne vine prin intermediul lumii islamice, eu ma situez in raport cu niste certitudini, tu emiti supozitii. Nu ne putem bate. Dar fii sigur ca am fost atent la parerile tale.

    Acolo unde spun ca Templierii si musulmanii au facut intelegeri, eu cunosc fapte, tie nu-ti vine a crede. Iar nu ne-am intalnit. Ce pot adauga mai mult decat am scris deja? Parol, monsher. Ei, te-am convins?

    Aduci, in sprijinul chirurgiei, argumentul traumelor produse de accidente. Si mai spui ca aceasta ramura a medicinei are o vechime cu mult mai mare decat medicina alopata insasi. De acord. Cum s-ar putea nega faptul ca o fractura deschisa are nevoie de o interventie de tip chirurgical, sau ca extragerea varfului unei sageti se numeste chirurgie? Numai ca in ambele situatii, perfect posibile, trauma s-a produs deja. Chirurgia este doar o consecinta.

    Exista situatii in care metodele violente ale medicinei sunt legitime. Si exista extrapolari, care nu mai au nimic comun cu situatia initiala. Cine face confuzii?

    Exemplul cu arterioscleroza, si el cat se poate de clasic, nu justifica, in ochii mei, metodele moderne de interventie. Pentru ca un astfel de pacient este deja un esec de ansamblu. Cu el, nici o victorie nu mai este cu putinta.

    Exemplele cu cei doi medici care emit judecati la adresa cazurile de vindecare ce le depasesc competenta nu pot fi generalizate, asa cum observi si tu, la tot corpul medical. Exista oameni realisti si printre medicii alopati. Am cunoscut. Fireste insa ca am selectat acele specimene care ilustrau cel mai bine punctul meu de vedere.

    Pacientul diagnosticat cu cardiopatie ischemica, pe care il cunosc foarte bine, fusese supus in anii dinaintea primului diagnostic la stres intens si sedentarism. Este adevarat ulterior viata lui s-a schimbat. Nu putem sti cu certitudine ce anume l-a vindecat. El spune ca tratamentul homeopatic. Eu tind sa fiu de acord cu el. Insa o anume doza de incertitudine nu poate fi nicicum inlaturata.

    Eu n-am zis "dilutii infinite", ci dilutii infinitezimale. Nu-i acelasi lucru. Cat despre osul rupt de mai sus, am avut ocazia sa cunosc o femeie, undeva prin judetul Suceava, care stia sa "aseze oasele". Dupa stirea mea n-a lasat urmasi in meseria asta. Ma tem ca si in acest loc, nimic nou sub soare.

    Oricum, ideea generala a textului era aceea ca transplantul de organe e nu doar evitabil, ci o optiune medicala discutabila, printre alte optiuni care dispar de pe masa printr-un efort volitiv de eliminare.

  3. machiavellian spunea...

    "Legat de filosofia greaca ce ne vine prin intermediul lumii islamice, eu ma situez in raport cu niste certitudini, tu emiti supozitii."

    Radule, faptul ca l-am descoperit pe Archimedes scormonind cu raze X prin niste liturghii este o certitudine. ;) Si cred ca stii si tu foarte bine ce parere au multi crestini despre antichitate.

    "Acolo unde spun ca Templierii si musulmanii au facut intelegeri, eu cunosc fapte, tie nu-ti vine a crede."

    Evident ca nu-mi vine a crede. Vreau sa vad faptele. Si de ce nu-mi vine a crede am spus mai sus: paci civilizate cu inamicii cand iti jefuiesti (eufemism) aliatii...

    "Pentru ca un astfel de pacient este deja un esec de ansamblu. Cu el, nici o victorie nu mai este cu putinta."

    De ce nu? Prietenul tau nu si-a revenit?

    "Fireste insa ca am selectat acele specimene care ilustrau cel mai bine punctul meu de vedere."

    Pai tocmai aici e problema. Am fost la medici alternativisti incat nu-i mai pot numara pe degete. Unii mi-au spus ca am pacatuit intr-o viata anterioara fata de maica-mea(!). Altii erau homeopati, cu catedre si figuri in cap, care nu m-au tratat, ba chiar mi-au facut rau dupa aceleasi principii homeopatice.

    "Eu n-am zis "dilutii infinite", ci dilutii infinitezimale. Nu-i acelasi lucru."

    Ba e chiar cam acelasi lucru. Si iti spun si de ce. Homeopatii aia care-si fac singuri solutiile nu cuantifica si presupun ca dilutia este infinit, adica concentratia 0. De fapt principiul activ nu mai exista deloc in solutie, doar "informatia". Pe cand daca te duci la farmacie si ceri Natriu muriatic, el vine in concentratii bine stabilite (CH15, etc) si farmacista te va intreba de cat vrei.

    "Cat despre osul rupt de mai sus, am avut ocazia sa cunosc o femeie, undeva prin judetul Suceava, care stia sa "aseze oasele"."

    Nu stiu ce intelegi tu prin a aseza oase, dar sa pui un os rupt la loc nu e chiar foarte mare filozofie. Eu stiu pe cineva care si-a pus singur osul la loc in camera de urgenta fiindca medicii nu binevoiau sa apara. Si asta tot in judetul Suceava.

    "Este adevarat ulterior viata lui s-a schimbat. Nu putem sti cu certitudine ce anume l-a vindecat. El spune ca tratamentul homeopatic. Eu tind sa fiu de acord cu el. Insa o anume doza de incertitudine nu poate fi nicicum inlaturata."

    Radu, placebo-ul ala este foarte important. De aceea nici un medicament nou nu este acceptat pe piata daca nu ofera ceva in plus fata de placebo. Si iti garantez ca acei somniaci credeau ca pastiluta aceea magica ii facea sa doarma.

    Iar renuntarea la sedentarism este un lucru foarte important. Exista studii care au aratat ca maniaco-depresivi care nu raspundeau la nici un tratament medicamentos au aratat imbunatatiri semnificative dupa ce au inceput sa faca putin sport.

    "Cum s-ar putea nega faptul ca o fractura deschisa are nevoie de o interventie de tip chirurgical, sau ca extragerea varfului unei sageti se numeste chirurgie?"

    Ca tot ai pomenit de chirurgie si traditie si acumulare. Banuiesc ca esti familiar cu "lasarea de sange", sau deschiderea unei vene. A fost o practica "traditionala", o stiau si vechii greci, si a incetat abia in secolul XIX cand si-au dat seama ca face mai mult rau decat bine. Nu tot ce se face prin traditie e bun.

  4. Wandering Elf spunea...

    Radule, nici nu stiu cu ce sa incep. Mai bine nu scriai postul asta.

    In afara de ce a zis Machia, mai am cateva de adaugat. Cred ca o sa revin cu ceva mai substantial pe bilogul lu moa.

    1. Nu e prima oara cand iti spun ca medicina nu este stiinta. Nu inteleg de ce ma ignori. Medicina, traditional, a fost in artele liberale.

    2. Imi spui te rog de unde ai acele axiome si corolare ale stiintei?

    3. Medicina alopata/holistica. Mda, aici e vechiul cal de bataie. Ei bine, firmele farmaceutice scot profit zdravan din musetel, pentru ca extrag "principiile active" din plante. Antibioticele sunt naturale, de fapt, si se foloseau si in antichitate.

    Medicina chinezeasca este
    holistica. Si acceptata aici cat si aiurea. De ce nu zici de ea? Compar-o cu medicina traditionala vestica.

    4. Tu stii cine era Zeul Medicinii in perioada scolastica/araba? Galen. Galen a facut, printre altele, chirurgie. Pe gladiatorii raniti. Si a mai facut disectii pe bivoli si maimute, dupa care a extrapolat la om.
    Si asa s-a nascut o anatomie suie care a domnit 1000+ ani si care a omorat suficienti oameni. Asadar, aceia pe care tu ii onorezi ca fiind continuatorii aristotelicismului si platonismului, se tratau ca dupa bivoli si cercopiteci.

    Ma opresc aici.

  5. Wandering Elf spunea...

    Fac o precizare: medicina, vazuta de greci (si asa cum a fost transmisa la noi) era o techne. Iatros techne, adica arta, sau technica vindecarii.
    De aceea, nu este o stiinta, desi in acceptia moderna are poate si o bucata de cercetare. Oricum, procesul de invatare este inca unul de la maestru la invatacel, prin cazuri si nu prin neaparat prin metodele stiintifice. Invatacelul invata tehnica operarii de la maestru.
    Asadar, este o greseala fundamentala de a considera medicina o stiinta.
    Nu e.
    De fapt, metoda stiintifica este de multe ori in conflict cu "iatros techne".

    Asta a fost si este si in abordarea holista, sa zicem cea taoista. Tot o "techne", dar cu particularitatile sale.
    Sterge te rog, sau ignora, "liberal", ca sa nu se creeze confuzii.

    O a doua precizare este ca medicina, cel putin acum, se uita sistemic. Cand faci analize de sange la modul serios, ai indicatori asupra multor parti din corpul uman, iar acestea impreuna cu alte investigatii poate sa iti dea un raspuns despre intregul organism, incluzand psihicul. De aceea, de multe ori in spital se ocupa de tine o echipa de doctori, printre care si un nutritionist. Se poate aduce si un psihiatru/neurolog, sau mai stiu eu ce.
    Deci, nu stiu, chiar nu stiu care este acea Medicina, decat poate ceva samanic. Care oricum are alt domeniu de activitate, cel putin partial, cu iatros techne.

  6. ovidiu spunea...

    domnilor comentatori,
    eu observ ca domniile voastre faceti confuzii urate.
    cred ca textul lui Radu este in primul rand despre principii, exemple sunt mai putin importante.
    sa incepem cu primele, este sau nu stiinta (medicina) moderna in totala antiteza cu stiinta (medicina) traditionala?
    [obs. nu tot ce vine din trecut e neaparat traditional, in sensul de la Traditie]
    putem afirma ca stiinta moderna se rataceste in detalii si supozitii, incapabila de a da raspunsuri finale si absolute?
    este sau nu medicina moderna, impreuna cu sora ei farmacia, o parodie a vindecarii omului, respectiv o mare afacere (a se intelege hotie) ?

    aici, spun eu, trebuie purtata discutia.

    daca ajungem la exemple ele sunt evident dicutabile, Radu a recunoscut.
    dar trebuie sa ne punem deacord, sau in dezacord, cu principiile, cu ideile.

    nu poti extrage o idee veritabila dintr-o simpla insiruire de exemplificari. iar faptul ca exista si contraexemple la cele spuse in acest text, nu afecteaza neaparat valoarea ideii in sine.
    nu e ca in logica: un simplu contraexemplu si cade propozitia.

  7. Wandering Elf spunea...

    Domnule comentator la domnii comentatori, problema acestui post este la nivel principial.
    1. am zis-o deja: nu pui egal intre medicina si stiinta. oricum ar fi, medicina este o arta, a craft.
    2. toata partea de stiinta din post este pur si simplu falsa.
    3. toata lumea greaca si araba s-a folosit de aceiasi iatros, cam cu aceleasi tehnici: dupa o batalie, venea chirurgul sa taie, sa coase si nu nenea cu dilutiile infinitezimale. Galen facea operatii pe ochi, cam acolo se ajunsese in perioada elenistica, iar voi imi spuneti ca Medicina se face cu voodoo.

    Numai ca pentru dumneata nu este deajuns, ci o iei iarasi cu principiul. Ei bine, daca medicina Traditionala ar fi fost atat de buna, ar fi rezistat, dar uite ca nu a rezistat. Subzista undeva in niste cotloane ale memoriei, cu promisiuni vagi si prostii de Sala Dalles. Oamenii au dat la schimb acesti traditionali pe oameni care ii reparau. Care ii puneau in atele si astfel puteau merge. Care le smulgeau maseaua cariata. Care le faceau o taietura si scoteau puroiul si pe urma puneau niste prafuri care contineau antibiotice.

    Stii ce s-a intamplat cu alchimistii chinezi? Au disparut. Si stii de ce? Pai pentru ca o data s-au otravit cu dilutiile lor (tot niste Traditionalisme cautau) si doi imparatii i-au scurtat de cap pentru ca nu produceau ceea ce promiteau.
    Si ajuns aici, iarasi aduc exemplul medicinei traditionale chinezesti, care este holista. Si Traditionala, Taoista de la origini. De ce a rezistat aceasta si altele nu? Pentru ca are succes, pentru ca rezolva ceva.
    Aia e. Dincolo de orice principiu si intrebari si discutii, sta criteriul functionalismului: merge sau nu merge, ajuta sau nu ajuta, face ceea ce promite sau nu.

  8. Radu Iliescu spunea...

    @ machiavellian,

    "Radule, faptul ca l-am descoperit pe Archimedes scormonind cu raze X prin niste liturghii este o certitudine. ;) Si cred ca stii si tu foarte bine ce parere au multi crestini despre antichitate."

    Tu esti un tip inteligent, fara indoiala, dar anumite nuante, care mie mi se par primordiale, iti scapa pur si simplu. Eu am spus ca fara arabi nu am fi avut impactul filosofiei grecesti asupra scolasticii, ceea ce e aproape totuna cu a afirma ca gandirea scolastica nu ar fi existat. Mai afirm, fara retineri, ca fara Avicenna si Averroes, adica Ibn Sina si Ibn Rushd, la care se adauga Doctor Maximus, sau Ibn Arabi, gandirea europeana medievala ar fi fost egal cu o capra beteaga sarind de nebuna intr-un picior.

    Iar tu ce-mi zic? Ca s-a descoperit in laborator existenta unor texte clasice grecesti acoperite de texte teologice crestine. Dom'le, e ridicol. Asta nu e argument, e revista caleidoscop in plin duel cu istoria mentalitatilor!

    "Evident ca nu-mi vine a crede. Vreau sa vad faptele. Si de ce nu-mi vine a crede am spus mai sus: paci civilizate cu inamicii cand iti jefuiesti (eufemism) aliatii..."

    Sunt multe lucruri pe care nu le stii pentru ca n-ai citit cartile de istorie care trebuie, sau nu le-ai citit cu atentie la detalii. Realitatea este insa ca posesiunea crestina din Palestina, atata timp cat a existat cu scop sacru, adica accesul pelerinilor crestini la Locurile Sfinte, a manifestat o deschidere importanta fata de islam. Nu toate cruciadele seamana intre ele, si nu toate au pornit cu acelasi scop.

    Probabil ca nu stii ca, printre acuzele care le-au fost aduse Templierilor la procesul inscenat de Filip cel Frumos, era si acela ca ar fi devenit musulmani. Era o marlanie grosolana, insa avea la baza ceva, si anume relatiile socante pe care unii dintre cavalerii straini Templului le vazusera in Ierusalim. De exemplu, sunt cronici care atesta faptul ca in Moscheia Al-Aqsa, devenita pe perioada cuceririi crestine catedrala, gazduia adesea rugaciuni ale musulmanilor. Altfel spus, in acelasi loc se rugau, la momente diferite, si crestini si musulmani. Era mai mult decat o simpla politete (cu care crestinii n-au excelat), ci o intelegere a prezentei vii a unei alte religii revelate.

    Dovezi indirecte in sprjinul afirmatiei mele sunt multe. Codul cavaleresc medieval este in fapt un cod islamic, elaborat la Baghdad, dupa principiile shariei. Rozariumul, sau siragul de margelute folosit de catolici pentru a numara rugaciunile este copia tasbihului confreriilor sufite. Poezia curteneasca franceza este si ea inspirata de lirica din Baghdad. S.a.m.d.

    A propos. Atunci cand Templierii au fost retrasi din Tara Sfanta, in urma unui proces care viza confiscarea averii lor, s-a terminat si cu intelegerile dintre crestini si musulmani. iar crestinii au pierdut capul de pod din Orient, fireste.

    Pai tocmai aici e problema. Am fost la medici alternativisti incat nu-i mai pot numara pe degete.

    Eu nu vorbesc de alternative de dragul alternativei.

    "Ba e chiar cam acelasi lucru. Si iti spun si de ce. Homeopatii aia care-si fac singuri solutiile nu cuantifica si presupun ca dilutia este infinit, adica concentratia 0. De fapt principiul activ nu mai exista deloc in solutie, doar "informatia". Pe cand daca te duci la farmacie si ceri Natriu muriatic, el vine in concentratii bine stabilite (CH15, etc) si farmacista te va intreba de cat vrei."

    Normal, dupa ce-ai scris mai sus ar trebui sa cred ca ai rea-vointa. Insa te cunosc, si-mi dau seama ca nu este vorba despre asa ceva.

    Du-te intr-o farmacie care vinde preparate homeopatice. Sunt multe din astea in Cluj. Discuta cu o tanti de acolo, si apoi mai vorbim. Si, a propos, infinitezimal inseamna "foarte putin" (uneori, atat de putin incat se apropie de dimensiunile putzei de furnica), insa nu zero. Zero este o absenta. Infinitezimalul este o prezenta. Stii si tu, e ca la analiza matematica, ceea ce "tinde" spre zero nu este niciodata zero.

    Radu, placebo-ul ala este foarte important. De aceea nici un medicament nou nu este acceptat pe piata daca nu ofera ceva in plus fata de placebo. Si iti garantez ca acei somniaci credeau ca pastiluta aceea magica ii facea sa doarma.

    Stiu ce inseamna placebo. Homeopatia nu este placebo. Nici acupunctura. Nici ceaiul de musetel. Si stii ce gand ma bate? Ca nici macar placebo nu este placebo.

    Ca tot ai pomenit de chirurgie si traditie si acumulare. Banuiesc ca esti familiar cu "lasarea de sange", sau deschiderea unei vene. A fost o practica "traditionala", o stiau si vechii greci, si a incetat abia in secolul XIX cand si-au dat seama ca face mai mult rau decat bine. Nu tot ce se face prin traditie e bun.

    Tu nu stii ce inseamna traditie. Si confuzi traditionalul cu apucatura, cu naravul si cu obiceiurile. Traditie este tot ceea ce are ancorare in sacru. Restul e zgura, gunoi, panza de paianjen. Daca cineva are vechi obiceiuri proaste, nu inseamna ca acestea tin de traditie. Exemplul tau e lipsit de discernamant.

  9. quintus spunea...

    Pana la urma ,medicina moderna este in situatia celui care vrea sa-si prinda umbra.In cazul de fata umbra este intreaga panoplie de boli rafinate prin extinderea unui mod de viata artificial.Atata vreme cat majoritatea semenilor nostri isi plimba fundul de acasa pana la magazinul din coltz doar in limuzina personala si se indoapa cu E-uri delicioase,medicina moderna nu poate fi decat o consecinta.Tratamentel e homeopatice pot face adevarate minuni in prevenirea bolilor dar ele trebuie corelate cu o viata in mediu natural,activite fizica,combaterea celor 7 vicii fundamentale,rugaciune.
    p.s. Prietenul meu Mangaloy si-a desfiintat mizeria de blog.Vaaai,saracutzul...

  10. satanadracului spunea...

    observ ca radu iliescu are intotdeauna dreptate. ceea ce nu poate decat sa ne bucure, bineinteles inafara faptului ca aberează ala Greuceanu.

    quintus, prietenul tau mangaloy se restructureaza, asa ca mangaloy redivivus va fi mai scatofil que now. din obisnuinta, iti urez numai lucruri frumoase, inclusiv introducerea unui deget in rect. maintenan!

  11. machiavellian spunea...

    "Eu am spus ca fara arabi nu am fi avut impactul filosofiei grecesti asupra scolasticii, ceea ce e aproape totuna cu a afirma ca gandirea scolastica nu ar fi existat."

    Radu, vad ca iti scapa nuantele si tie. Eu spun ca se stie clar ca unii crestini au distrus antici. Deci e clar ca din cauza unor crestini am avut nevoie ca arabii sa ne redea pe unii dintre antici. Ca Arhimede sau Euclid nu te intereseaza pe tine, asta e mai putin relevant. Dar tot crestini erau aia care au distrus o parte a operelor acestora.

    "Eu nu vorbesc de alternative de dragul alternativei. "

    Ba tocmai aici e problema. Vorbesti din o singura experienta a altuia. Eu am facut macar 7-8 tratamente homeopatice pana acum, unele din ele cu regim de viata mult mai drastic decat "sanatos" al prietenului tau (ioc orice alcoolic, mentol ioc, condimente 0, cafeina nimic, nici macar pui cumparat de firme private nu fiindca e hranit cu concentrate de peste. Am spus ca mi-a interzis sa merg si la Baile Felix fiindca e "radioactiva apa"? Sau ca nu aveam voie prajeli?)

    "Du-te intr-o farmacie care vinde preparate homeopatice. Sunt multe din astea in Cluj. Discuta cu o tanti de acolo, si apoi mai vorbim."

    Radu, ultima data cand am facut tratament homeopatic exact asta a fost. Am intrat in farmacie, am cerut fosfor si ea m-a intrebat de concentratie.

    "Infinitezimalul este o prezenta. Stii si tu, e ca la analiza matematica, ceea ce "tinde" spre zero nu este niciodata zero."

    Radu, mai simplu de atat nu se poate: ei transmit informatia substantei si nu substanta, nu-i asa? Din cate tin minte eu, asta inseamna concentratie in substanta respectiva = 0. Si cand te-am rugat sa mergi la farmacie aveam ceva clar in gand: concentratia CH7 este foarte palpabila si fixa, da-o naibii, pe cand infinitezimal...

    "Stiu ce inseamna placebo. Homeopatia nu este placebo. Nici acupunctura. Nici ceaiul de musetel. Si stii ce gand ma bate? Ca nici macar placebo nu este placebo."

    Poate vrei sa spui ca efectul placebo nu este placebo, ceea ce ar avea sens. Mecanismul nu e cunoscut, efectul da. Doua chestiuni:

    1) Ceaiul de musetel nu se foloseste in medicina alopata? Al naibii, dar cremele alea cu Chamomilla recutita nu tot extract de musetel or fi?
    2) Ca ce chestie homeopatia nu ar avea componenta placebo? Faptul ca un amic de-al tau s-a tratat este cel mai irelevant. Si eu m-am tratat homeopatic. O singura data. Adica 1 tratament din alea 7 pe care le-am pomenit mai sus. Halal eficacitate!

    "Exemplul tau e lipsit de discernamant."

    Perfect. Sunt de acord. Astept un exemplu de vindecare "traditionala" (nu in sensul de "babeasca", ca vad ca nu iti place) care are eficacitate de macar 95%.

  12. quintus spunea...

    Ex-Mangaloyule,vad ca ai devenit satana.Din cate cred, ai intrat in familia Pitzurca.Cu alte cuvinte esti o satana proasta,incredibil de proasta.
    p.s.sper sa nu ma aburesti si cu etimologia cuvantului "prost".

  13. carla spunea...

    satana asta este o femeie care scrie si poezii. are sau avea blogul rose4you alias lorelei. nu va luati dupa aparente si limbaj. ca sunt una si aceeasi persoana. si eu sunt femeie si cand am chef vorbesc mai spurcat decat un birjar.

  14. carla spunea...
    Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
  15. carla spunea...
    Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
  16. bloguldinsertar spunea...

    @Radu nu este adevarat ca zona homeopaatica nu este profitabila, existand companii care operareaza in zeci de tari. (http://www.boiron.com/).
    Cred ca medicina homeopata, etc. functioneaza pana la un punct in care trebuie sa tai, de ex. peritonita, si asta a facut medicina "occidentala". Asezatul oaselor functioneaza pentru entorse dau nu pentru fracturi deschise. Si oricum a fost si mama la un "asezator de oase" cu o luxatie si a asezat ala de nu a putut pune piciorul in pamant vreo 6 saptamani.
    Si ma intreb daca cumva septicemia trece fara antibiotic...
    Apropos de subiect, am citit undeva ca Pasteur si urmasii lui au fost si sunt niste farsori. Sincer l-as fi provocat pe autor si sustinatorii acestei teorii la un experiment. Sa fie muscati de un caine turbat si sa nu li se faca antirabic....

  17. bloguldinsertar spunea...

    @quintus: ELvetienii au speranta de viata undeva la 90 de ani la femei si 84-85 la barbati, dac aimi aduc aminte bine. In cazul Bavariei, situatia este 81 la femei si 76 la barbati. Mi-ai adus aminte de o caricatura: unii intr-o pestera prajind o bucata de carne la foc iar unul din ei spunea: Mancam fara E-uri, facem miscare 30,40 de mile pe zi, atunci de ce dracu' doar 30-40 de ani?

  18. quintus spunea...

    @bloguldinsertar:1.unde am spus eu ca un consum mare de e-uri si o viata sedentara pot micsora speranta de viata?eu am spus doar ca medicina moderna este umbra vietii actuale.adica,daca traiesti modern trebuie sa fii pregatit si pentru tot felul de medicamente de ultima generatie si pentru operatii sofisticate si atunci poti sa traiesti precum elvetienii si bavarezii.
    2.de unde stii tu ca oamenii primitivi traiau 30-40 de ani?sper ca nu ai luat informatia de pe discovery...

  19. bloguldinsertar spunea...

    @quintus:am inteles gresit nuanta.
    Era vorba de o caricatura iar la Discovery&Co nu ma uit pentru ca nu imi vin pe cablu.

  20. Ştefan Muşat spunea...

    "Pana la urma ,medicina moderna este in situatia celui care vrea sa-si prinda umbra.In cazul de fata umbra este intreaga panoplie de boli rafinate prin extinderea unui mod de viata artificial."

    Perfect de acord cu mister Quintus. Dacă zaci inert, îmbuibându-te grobian cu Mars şi îngheţată, dai în boală – şi cel mai probabil te vei vindeca pe cale chimică.

    Bate munţii în lung şi lat, mănâncă mere pădureţe, înoată la munte şi la mare şi poţi să te îndopi cu bere, alcool, cafea şi ciocolată până nu mai poţi. Nu ai să ai nici pe dracu’. Şi să râzi zilnic.

    Deci prevenţia şi atenţia la echilibrul şi tonusul psihic te pot păzi de multe.

Google