Cât de ecologică e pielea ecologică?

Noa, zilele trecute mă duc într-un magazin de mobilă, să-mi iau canapea şi fotolii. Colţar nu vreau, pentru că e asimetric, şi pe mine mă disperă mobila care suferă de disimetrie axială. Canapea. Clasică, nu dintr-aia cu perne, cu inox şi cu sula în coaste. Clasică. Sobră, confortabilă, elegantă.

Intru în magazin şi văd preţurile şi culorile. Vine vânzătorul şi-mi explică. Modelul ăla nu merge decât dacă am musai nu ş’ce înălţime şi lăţime la uşă. N-am. Păcat, era lătăreţ. Văd alte modele. Îmi plac. De ce să nu-mi placă? Sunt ce vreau eu, şi nu-mi ascund încântarea. De ce modelul ăsta costă de trei ori cât celălalt? Păi, primul e din piele naturală. Aha. Şi al doilea? Al doilea e din piele ecologică. Adică sintetică, nu? Păi cică nu, ecologică. Aha.

Aburelul totuşi nu mă minţise. Aşa credea el, că sintetic este ceva despre analiză şi sinteză, şi nici un magazin de mobilă care se respectă n-ar vinde în ruptul capului aşa ceva. Noroc că nu l-am întrebat despre piele artificială, pentru că mi-ar fi spus că vânzarea de artificii este ilegală. Mda. Vremurile sunt cufurite rău de tot.

Totuşi, fac şi eu ca Moromete, cum devine treaba cu pielea “ecologică”? Adică cum? Avem de o parte pielea naturală de care s-a dezbrăcat cu eleganţă doamna vacă după ce o viaţă de vacă ne-a dat lapte, carne, brânză, ouă. Aceasta se dubeşte şi se tăbăceşte în vederea realizării de canapele, fotolii, scaune, haine, genţi şi alte chestii asemenea. Pe de altă parte, păcătoşenia de-i zice “ecologică”, realizată din... hm... acrili. Adică un fel de plastic. Provenit din multe alte păcătoşenii, printre care şi din petrol.

Să recapitulăm, haina doamnei vaci se numeşte piele, masele plastice sunt “piele ecologică”. Dacă încă n-aţi făcut-o, e timpul să vă daţi nişte autopalme, la mine activitatea e la roşu. Deci vaca ierbopăscătoare nu este ecologică, în vreme ce combinatele petrochimice care împut planeta scot, parc-ar fi David Copperfield, piele ecologică. Cel mai mare miracol al modernităţii este capacitatea de a minţi la nivel lexical, cu aerul cel mai natural (aka ecologic) din lume...

Praxisul ecologiei exemplifică foarte uşor cum se pot transforma bunele intenţii în aberaţii amorfe. Să salvăm natura, păsărelele şi fluturaşii, nu? Păi să. Secolele XVII-XIX au fost cele al vânătorii aberante, cosindu-se astfel lanuri întregi de foci, zebre, vizoni, balene şi alte dihănii purtătoare de etole, mantouri de blană, spermanţet şi mosc. Din elementul central al Creaţiei, gerant al regnului animal, omul devenise el însuşi animal, iar raporturile cu râul, ramul involuaseră la dimensiunea trofică. Ecologia a apărut ca reacţie la o nebunie, înainte de a se transforma ea însăşi într-o nebunie. Căci una e să arunci cu ouă în Elena Ceauşescu pentru că parada prin casele bieţilor şefi de partid şi de stat cu tigrul pe omoplaţi, şi cu totul altceva e să freci pancarte în faţa unei crescătorii de nutrii sau de vulpi argintii că cică să se-nchidă. E clar că doar ţopismul împinge pe cineva să se înţolească în blană de leopard, dar a promova înlocuitorii de piele în defavoarea hainei domnului porc e nerozie pură, anti-ecologică.

Minciunile ambalate transparent ale modernităţii au un singur scop: acela să te facă să te simţi bine. So beware, cum îţi creşte tonusul satisfacţiei de sine este foarte probabil ca cineva să-ţi fi inoculat o supradoză de Newspeak! Ştiu, nu se moare din asta. Doar te zombifici puţin...